Somnoroase cetăţene,
Dece oare dormi într-una?
Uite că Moldova geme,
Eşti furat şi ţi-i totuna.
Trece viaţa ca pe apă,
Iarăşi tu te faci că plouă.
Înc-un veac vei trage sapa!
Dar, nu-ţi pasă: – Măcar două…
Printre trestii suflă vântul
În cocioabele-ţi sărace.
Iar tu nu ascuţi cuvântul –
Ai oftat, şi dormi în pace.
Iar copiii, ţine minte,
Când vor creşte – se vor duce
Şi te vor lăsa pe tine
Ameţit de somnul dulce.
2014
Din vremuri vechi, de când se ştie lumea
Oşteanul stă cu arma pregătit.
Curajul lui e bătăliei culmea,
De-al lui picior pământu-i cucerit.
Căci pacea e răgazul dintre lupte –
Aşa a fost şi pururea va fi.
Ostaşii greul trebuie să-n frunte,
Prin ger şi foc victoria vor făuri.
Şoferii şi mecanici de blindate
Ai câmpului de luptă sunt plugari.
Hai trage de manete, dragă frate!
Ne-aşteaptă şi la anul zile mari.
Contăm pe tine brav soldat –
Ce pui motoare-n funcţiune.
Tu eşti maşinii dedicat,
Le dai suflare, raţiune.
Slăvită Patria să fie
Şi Forţele-i Armate!
Trăiască azi şi în vecie
Ostaşi din auto şi blindate!
2014
Ne naştem într-o zi cu soare
Sau una plină de ninsoare.
Mâncăm, bem, creştem şi murim.
La ce bun totuşi noi trăim?
Pe mama să o strângi cu drag,
S-asculţi poveştile-i şirag.
Măsori potecile fugind
Să vezi cireşul înflorind.
Tu rozi cu degetul alene
Izvoare pline de desene.
Păşeşti în lume stânga-dreapta,
Cuvântul ţi se pare faptă.
Îţi cauţi locul de sub soare
Ai casei părăsind hotare.
Vrei bine dar nu vrei să-l faci.
Când trebuie să spui – tu taci.
Bani, haine, faimă şi averi
Devin stăpâni cu mari puteri.
Îţi umple viaţa cu mult sens
Grijii deşarte univers…
Am fost suflarea unui vânt.
Rămânem piatră de mormânt
Şi cerul plânge deseori
Mai mult, decât ai tăi feciori.
2012
Cu paşii de pisică
Te-apropii tu de mine.
Şi-ţi toarce gura mică
Ceva făr’ de ruşine.
Întreaga ta fiinţă
Emană radiaţii
Şi ochiu-mi cade-n ţintă
De coapse fluctuaţii.
Înaintezi pe patru
Lăbuţe de felină.
Te mişti alene, tandru,
Încetişor spre mine.
Iar ochii-doua flăcări,
Priviri hipnotizante.
Fiinţa-ţi scrie cereri
Cu forme impozante.
Frânghii imaginare
Legat mi-au mâini, picioare.
De fiară simt suflarea
A tinerei fecioare.
Aştept cu nerăbdare
Să execuţi sentinţa.
Voi fi pradă uşoară –
Să-ţi împlineşti dorinţa.
februarie 2012
Mă trezesc şi de cu zori
Gându-mi e mereu la tine.
Când te privesc – îmi dai fiori.
Mărturisesc, nu mi-e ruşine.
Te strâng în palme şi visez,
Te simt şi-mi este foarte bine.
Cad în extaz, mă-mbujorez.
De-ai şti cât mi-a fost dor de tine …
Fineţea ta-i făr’ de hotar,
Cu tine viaţa-i mai uşoară.
Te vreau în ceaşcă sau pahar –
Cafeaua mea cu scorţişoară.
2012
Căderea fulgilor de nea
Mărturisesc tristeţea mea…
Şi ai zăpezilor regină
Din ochii mei fură lumină.
E pacea ce o căutam.
Încet se-nchid pleoape
Şi liniştea ce o doream
O voi găsi cu moartea.
Eu de tristeţi am obosit
Şi gându-mi e în ceartă.
De parcă nu am reuşit
Ca să îţi spun „Mă iartă”.
Eu sper ca tu o să-nţelegi
Cuvinte ce-s răscoapte,
Că nu se cade să te legi
Cu ciudă, ură, moarte.
2012
VitaVers 
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.