O cupă de cristal cu vin
De-un roșu natural, sangvin
Îmi duce gandul hăt, departe
Unde e viață fără moarte.

Acolo e iubire pură.
Amorul e peste măsură.
Unde sărutul se mai fură
Şi nu mai este ciudă, ură.

Când seacă primul meu pocal
Apari ascunsă sub voal.
Măreață divă, o regină.
Bărbații la care se-nchină.

O altă dată evadez
În lumea care o creez.
Înc-un pocal de albul vin
În cinstea mea vreau să-l închin.

Apare-o tânără în ceață
Virgina cea de dimineață.
Și cu privirea ei sfioasă
Pe mine fără grai ma lasă.

Mi-i teamă burnița dispare
De gânduri ce îmi sunt murdare.
Privirea mea ispititoare.
Întrerup visul. Rău mă doare.

O alta zi de escapadă
M-aruncă-n vinului cascadă.
Mângâi pocalul de Vermut
Ce ferm mă-deamnă l-așternut.

Apare ea în lenjerie.
Din accesorii – pălărie.
Încalecă genunchii mei.
Schimbă cravata pe curmei.

E vinul bun şi bun e vinul
Cel ce ne macină destinul.
Nu cred că vinul e de vină.
Tu ești licoarea ce domină.

15.03.2016