E greu să fii patriot?

Nu e greu. Dar… necesită un efort. E o stare a minții, care impune acțiuni concrete. Patriotismul se manifestă în diverse feluri. Unul din ele ar fi visul de a-ți vedea țara prosperă. Acest deziderat este un efort conjugat al tuturor cetățenilor, ce se clădește zi de zi, pe parcursul întregii vieți. Nu mă voi referi aici la politică. Nu este cazul. E mult mai simplu. E despre atitudinea și poziția civică. Felul în care noi gândim și ce facem de dimineață și până seara. Ce alegeri facem. Unde cheltuim banii și timpul.

E despre ce produse cumpărăm și unde ne petrecem vacanțele. Totul este o balanță fragilă, care, deseori este determinată de prioritățile noastre, gusturile, interesele și, nu în ultimul rând, buzunarul. Nu militez pentru așa numita ”importozameșcenie”, adică înlocuirea totală a produselor importate cu cele autohtone. Însă, cred cu ferimitate, că mărfurile și serviciile produse local sunt demne de a fi apreciate și pot concura cu cele străine. Mai mult ca atât, procurând produsele ”Made in Moldova” contribuim la dezvoltarea afacerilor locale, păstrarea și creșterea locurilor de muncă, și, ca urmare, dezvoltăm țara. Cumpărând produse autohtone facem o investiție. O investiție importantă în viitorul țării noastre. E ajutorul pasiv, dar real, pe care îl oferim cetățenilor și întregii economii. Drept urmare, cetățenii noștri nu vor mai pleca masiv în căutarea unei vieți ”mai bune”.

Da, știu. Deseori nu ne convine calitatea, alteori prețul. În schimb, majoritatea produselor autohtone încă mai sunt făcute din materie primă ecologică.
Corporațiile internaționale înăbușă piața locală cu produse ieftine. Aceste companii sunt în stare să investească bani enormi în ambalaje atrăgătoare și publicitate de tot felul. Pînă la urmă, calitatea produselor nu neapărat este net superioară celor autohtone.

În primul rând – produse alimentare. E bizar, cred eu, să cumperi, de-exemplu, laptele produs în străinătate. Cu ce au greșit văcuțele noastre ca să nu le bem laptele și să mâncăm brânzeturile… Dulciurile sunt mai dulci, făcute la noi, acasă. Același lucru îl pot spune și despre fructe, legume. Mere, roșii, sucuri… Paradoxul e că suntem o țară agrară, care consumă produse agricole importate. Ne înjosim pe noi înșine. Scuipăm în munca țăranilor și fermierilor noștri. Până la urmă nu ne stimăm ca națiune…

Într-al doilea rând – băuturile alcoolice. Suntem un popor cu tradiții renumite în vinificație. Dar, unde te pui cu moda și fițele…. Preferăm să consumăm tărie, produsă hăt, peste oceanul Atlantic. Nu vreau să dau nume brandurilor străine. Avem pe piața locală în abundență divinuri, brandy, rachiu, ne mai vorbind de vinuri calitative produse aici, în Moldova. Iar noi, preferăm băuturi în pahare extravagante cu o olivă (măslină verde) înnecată, sau lingem sare după tăria adusă de peste mări și țări. La fel e și cu berea. Vă îndemn să experimentați. Sunt sigur că veți descoperi un soi de bere din Cahul, Cimișlia, Comrat sau alt oraș ce vă va fi pe plac.

Hainele, încălțămintea și accesoriile din piele nu sunt o excepție. Nu ezitați să vizitați atelierele și magazinele specializate autohtone. Veți rămâne plăcut surprinși.

ATENȚIE!!! Codurile de bară a produselor fabricate în Republica Moldova încep cu prefixul 484.

Made in Moldova

Dați căutare pe internet pentru a găsi ceva pe placul vostru.

https://madein.md/

https://fth.md/

2. Petrecem vacanțe în țară.

Vinării, pensiuni, locuri pitorești, muzee, monumente de architectură, toate așteaptă să le descoperiți.
Pun mâna pe inimă și recunosc că nu am vizitat toate locurile de interes turistic din țara mea. Dar, îmi iau angajamentul. Măcar o dată în 2 ani, dar o voi face. Vă îndemn și pe voi.

https://invest.gov.md/ro/touristic-offer/

Concluzie: Mâncăm sănătos. Ne îmbrăcăm ecologic. Vizităm țara. Cumpărăm autohton, ”Made in Moldova” – Fabricat în Moldova! 🙂

Închei această postare cu un citat a lui Khalil Gibran (conform unor surse) sau J.F. Kennedy „Nu întreba ce poate face ţara pentru tine, ci întreabă ce poţi face tu pentru ea”.

Gânduri despre sănătate și activism civic

Cu toții ne dorim să fim sănătoși. Să ne fie sănătoși buneii, părinții, copiii și noi înșine. Mama mea, pe când eram copil, îmi spunea că este gata să sufere în locul meu orice boală. Pe atunci nu înțelegeam cuvintele ei, dar odată ce am devenit părinte, le înțeleg. Se spune că sănătatea nu are preț, că, deseori, nici cu mulți bani nu o poți cumpăra. Mereu cerem de la Dumnezeu sănătate, fără să depunem eforturi pentru păstrarea și fortificarea sănătății proprii și a copiilor noștri.

Se spune că noi suntem ceea ce consumăm. Adică – aer, apă, produse alimentare. Mișcarea, somnul și recreația mintală (combaterea stresului) sunt alți factori care ne influențează sănătatea. Munca, desgur! Foarte importantă! Aceasta fiind intelectuală sau fizică, rareori o facem cu plăcere. Vizite regulate la medic… Doar pentru analize… Foaaarte important! De regulă mergem la medic atunci când avem dureri de nu mai putem dormi, sau nu ne mai putem mișca. Greșit, foarte greșit! Deseori ajungem prea târziu la medic… Profilaxia, dragii mei, pro-fi-la-xia! Mulți dintre noi sunt de părere că mama-natura ne va ține sănătoși fără să depunem vre-un efort suplimentar… Nu este adevărat.

Atât cu introducerea! Sper că ați observat un element esențial strecurat printre cele enumerate mai sus. Cum credeți, ce e? A? În primul rând, după părerea mea, acesta ese AERUL.

AERUL – nu mai este cum a fost odată. E poluat. E poluat cu gaze de eșapament, industriale, reziduale, etc.

Noi, orășenii, suntem practic condamnați. De fiecare dată când plec la țară, nu mă pot sătura să inhalez acel aer… curat, plin de oxigen. Așa mi se pare.

CE PUTEM FACE:
– Nu ardem gunoiul! Nu dați foc, vă roooooog! Nu dați foc la gunoiul menajer. Nu dați foc la frunze și la iarbă uscată. Nu dați foc la anvelope! Nu ardeți plasticul! Vă otrăviți pe voi și îi otrăviți pe ceilalți…

Al doilea element? Desigur apa!
APA – acele bine știute 55-65 de procente din noi este APĂ.

Ca și în cazul aerului, apa este poluată. Ba, mai mult, cred că apa e mai poluată decât aerul, deoarece poluanții prezenți în aer ajung în apă prin precipitații. Prin urmare, toți poluanții ajung în râuri și apele subterane. Bem apă din Nistru. Bem apă din fântâni. Chiar și apa îmbuteliată nu e străluci de curată, căci nu e din cosmos… E tot din fântânile și sondele solului nostru.

CE PUTEM FACE:
– Nu aruncăm gunoiul pe unde nimerește! Sortăm gunoiul.
Bateriile de acumulatoare sunt foarte toxice. Le aruncăm doar în containere speciale. Faceți un efort, colectați-le separat. Când veți avea ocazia, duceți-le la tomberoane specializate. Toxinele din baterii ajung în apă, sol, plante, păsări și animale pe care le consumăm.

Al treilea element, SOLUL. Da, acel cernoziom prețios, roditor, care ne hrănește de sute și mii de ani.

E poluat, foarte poluat. În primul rând cu pesticide. În goana după roadă bogată și rapidă, solurile au fost poluate. Într-al doilea rând cu gunoiul aruncat de către noi cu dumneavoastră. Nu tot gunoiul este biodegradabil, adică se descompune în substanțe nutritive. Gunoiul continuă să ne otrăvească solul pe care creștem mâncarea noastră.

CE PUTEM FACE:
– Nu aruncăm gunoiul pe unde nimerește. Sortăm gunoiul…

Observați, fac deja copy/paste din aliniatul de sus.
Da. Este cea mai simplă soluție. Trebuie doar să ne pese. Trebuie să fim activi! Proactivi! Atât!
Și atunci, poate, și Dumnezeu ne va da mai multă
SĂ-NĂ-TA-TE!

Copacii

Mă-ntreb de au copacii suflet?
Că brațele-şi întind spre stele…
De au ei grai, de au ei cuget?
De râd sau plâng în zile grele?

Se bucură de ploi cu soare
În primăvară timpurie?
Le pare rău de-a toamnei boare,
Când nu mai au o frunză vie?

Îi doare oare când toporul
Zdrobește crunt măduva firii?
Când beschia le curmă zborul,
Spulberând visul nemuririi?

Ei oare strigă, plâng de jale
Când îi transformă-n combustibil?…
Doar urlă-n vântului rafale
Neputincioși la act oribil.

Când focul nemilos îndeamnă
Şi mistuie a lor ființă –
Ei nu urăsc și nu condamnă.
Îndură, mor în umilință.

Ei speră-n viața de apoi
Că vor renaște-a doua oară
Într-un măreț de vin butoi,
Un dulce nai sau o vioară.

De n-ar avea acest noroc
Să dăinuiască peste timp –
Călăului vor fi cojoc.
Şi-n doi vor putrezi-n mormânt.

30.03.2016