Stai, nu pleca, nu e sfârșit.
Mai am ceva de oferit.
Cu vârfuri moi și calda-mi respirație
Va fi cu totul altă revelație.
Voi trece cu migală văile și munții,
Peștere, și-ale vulcanului erupții.
Voi îngriji izvoare, răni și cicatrici,
Strălucitoare stele, ape mari și mici.
Mai stai puțin și vei descoperi
Pe ceilalți tu și eu, alți doi împătimiți.
În care yin și yang perfect se înțeleg.
Ce au fost odată doi, apoi un tot întreg.
03.01.2023
Let’s take off our wedding rings,
Drowning the moment in the sin.
The run of time no more exists –
Vanished in the moonlight mist.
We’ll swap our fluids in the bed,
Soaked in the light of the stars.
From the world’s rush, we barely fled,
Caring for each other’s scars.
In the full moon without powers
We’ll moan until the morning hours.
Exploring paths of our flesh,
Pierced by arrows, born afresh.
2022
Din start vreau să spun că nu voi fi obiectiv. Nu pot. Totuși este soția mea. „Leoaica”, cum o mai numesc nu numai eu, a scris un roman. UN ROMAN, CARL!!! Fără să știe cineva!
E deprimant pe de o parte, deoarece eu eram „poetul” familiei, cel cu pana în mână. Pe de alta, însă este o surpriză grozavă.
Acest fapt, laolată cu subiectul romanului, m-a făcut să îmi redescopăr consoarta. Femeia cu care am întemeiat familia acum 17 ani, s-a dovedit a fi un mister pentru mine. E deopotrivă uimitor și înspăimântător. 🙂 Citind romanul, încercam să fac paralele cu viața conjugală, ceea ce îmi bulversa imaginația și liniștea. Monotonia vieții cu care m-am obișnuit a dispărut. E un nou suflu în toate domeniile relației noastre. Până la urmă, sunt fericit. Pentru că am un partener de viață talentat, cu care vreau să fiu în fiecare zi. Pentru că fiecare zi nu va mai fi ca alta.
Așadar, romanul se numește LOVE.NET Un dans în întuneric de Olesea Bunduchi
Desigur nu deschid parantezele, și nu îi voi face o recenzie. E devreme. Totuși pot să spun că nu e ”muci și suspine”. E o istorie bazată pe fapte reale. Cu personaje ce se plimbă printre noi. Mai jos o scurtă descriere.
Ecranele… Astăzi sunt pretutindeni. Pentru unii ecranul calculatorului sau telefonului este o distracție, pentru alții – o necesitate. Iar pentru eroii noștri … fericirea? Alex – un ostatic al jurământului lui Hipocrate, ce salvează vieți în zonele fierbinți de pe glob. Elena – prizoniera stâncilor urbane, plictisită de oficiu și căsnicia monotonă.
Soarta le aranjează o întâlnire pe rețelele de socializare. Acolo relația lor devine mai mult decât o prietenie. Ambii doresc o întâlnire în viața reală. Amândoi au fantezii pentru prima lor întâlnire și își fac planuri de viitor.
Le va reuși oare ca emoțiile să treacă dincolo de ecran și să se materializeze din lumea virtuală în viața reală?
Petrecuse o noapte plină de amor, dimineața îi găsise îmbrățișați. El se ridicase din pat, își îmbrăcase cămașa de un alb imaculat pe corpul gol. Ea se întinse peste perna care dormise el, așternutul îi păstra parfumul.
El privi pe geam și remarcă, că este posomorât afară. Dar nici cel mai întunecat cer și vîntul tomnatic nu puteau ține ascuns soarele din inima lui.
Cartea o puteți procura în România AICI
în Republica Moldova AICI
V-am pupat!
Mi-i dor de pasionata-ți îmbrățișare.
De ochii, ce în linul lor mă odihnesc.
De abia-nflorita ta întruchipare,
De care amintindu-mi – înnebunesc.
Aș vrea nebun să fiu chiar toată viața.
Cu tine împărțind dureri şi bucurii.
Să fiu al tău şi la amurg şi dimineața.
Şi doar iubita mea mereu să fii.
2002
Eu mă cufund în taina nopţii
Şi mintea mea e apă lină
Care mă duce-n fluxul sorţii
La visul meu ce mă alină.
În universul cel dorit
Trăiesc a doua viaţă.
Acolo cad în infinit
Pân′ mâine dimineaţă.
Ah, vântul visului adie…
Firul s-a rupt şi nu mă ţine.
Tot mai departe-i lumea vie –
M-afund în vis, căci vremea-i vine.
Alunec… şi dispar în beznă.
Plutești acum în preajma mea.
Suflarea ta mi-e moale pernă.
Îţi simt atingerea, abia.
Lăuntrică simt apăsare,
De parcă sufletul s-a strâns
Şi chinul este aşteptarea
Al pasiunii foc aprins.
Ador atingerea uşoară
A degetelor tale, fină.
Ea mă sminteşte, mă-nfioară
Ca şi privirea ta senină.
Vom fi uitaţi de-acest pământ,
Făcându-ne vapori de apă.
Vom fi suflarea unui vânt,
Topindu-ne unul în altul.
E vis. Acesta-mi dă speranţa.
Și cred că el îmi este soarta.
A unei dragoste balanţa
Ce ne-a legănat odată.
Unde e, totuşi, cel hotar –
Că-i vis, ori e realitate?
Căci unii spun: iubirea-i dar
Al vieţii noastre blestemate.
2005
VitaVers 
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.