Ce rămâne?

Ne naştem într-o zi cu soare
Sau una plină de ninsoare.
Mâncăm, bem, creştem şi murim.
La ce bun totuşi noi trăim?

Pe mama să o strângi cu drag,
S-asculţi poveştile-i şirag.
Măsori potecile fugind
Să vezi cireşul înflorind.

Tu rozi cu degetul alene
Izvoare pline de desene.
Păşeşti în lume stânga-dreapta,
Cuvântul ţi se pare faptă.

Îţi cauţi locul de sub soare
Ai casei părăsind hotare.
Vrei bine dar nu vrei să-l faci.
Când trebuie să spui – tu taci.

Bani, haine, faimă şi averi
Devin stăpâni cu mari puteri.
Îţi umple viaţa cu mult sens
Grijii deşarte univers…

Am fost suflarea unui vânt.
Rămânem piatră de mormânt
Şi cerul plânge deseori
Mai mult, decât ai tăi feciori.

2012

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s