E greu să fii patriot?

Nu e greu. Dar… necesită un efort. E o stare a minții, care impune acțiuni concrete. Patriotismul se manifestă în diverse feluri. Unul din ele ar fi visul de a-ți vedea țara prosperă. Acest deziderat este un efort conjugat al tuturor cetățenilor, ce se clădește zi de zi, pe parcursul întregii vieți. Nu mă voi referi aici la politică. Nu este cazul. E mult mai simplu. E despre atitudinea și poziția civică. Felul în care noi gândim și ce facem de dimineață și până seara. Ce alegeri facem. Unde cheltuim banii și timpul.

E despre ce produse cumpărăm și unde ne petrecem vacanțele. Totul este o balanță fragilă, care, deseori este determinată de prioritățile noastre, gusturile, interesele și, nu în ultimul rând, buzunarul. Nu militez pentru așa numita ”importozameșcenie”, adică înlocuirea totală a produselor importate cu cele autohtone. Însă, cred cu ferimitate, că mărfurile și serviciile produse local sunt demne de a fi apreciate și pot concura cu cele străine. Mai mult ca atât, procurând produsele ”Made in Moldova” contribuim la dezvoltarea afacerilor locale, păstrarea și creșterea locurilor de muncă, și, ca urmare, dezvoltăm țara. Cumpărând produse autohtone facem o investiție. O investiție importantă în viitorul țării noastre. E ajutorul pasiv, dar real, pe care îl oferim cetățenilor și întregii economii. Drept urmare, cetățenii noștri nu vor mai pleca masiv în căutarea unei vieți ”mai bune”.

Da, știu. Deseori nu ne convine calitatea, alteori prețul. În schimb, majoritatea produselor autohtone încă mai sunt făcute din materie primă ecologică.
Corporațiile internaționale înăbușă piața locală cu produse ieftine. Aceste companii sunt în stare să investească bani enormi în ambalaje atrăgătoare și publicitate de tot felul. Pînă la urmă, calitatea produselor nu neapărat este net superioară celor autohtone.

În primul rând – produse alimentare. E bizar, cred eu, să cumperi, de-exemplu, laptele produs în străinătate. Cu ce au greșit văcuțele noastre ca să nu le bem laptele și să mâncăm brânzeturile… Dulciurile sunt mai dulci, făcute la noi, acasă. Același lucru îl pot spune și despre fructe, legume. Mere, roșii, sucuri… Paradoxul e că suntem o țară agrară, care consumă produse agricole importate. Ne înjosim pe noi înșine. Scuipăm în munca țăranilor și fermierilor noștri. Până la urmă nu ne stimăm ca națiune…

Într-al doilea rând – băuturile alcoolice. Suntem un popor cu tradiții renumite în vinificație. Dar, unde te pui cu moda și fițele…. Preferăm să consumăm tărie, produsă hăt, peste oceanul Atlantic. Nu vreau să dau nume brandurilor străine. Avem pe piața locală în abundență divinuri, brandy, rachiu, ne mai vorbind de vinuri calitative produse aici, în Moldova. Iar noi, preferăm băuturi în pahare extravagante cu o olivă (măslină verde) înnecată, sau lingem sare după tăria adusă de peste mări și țări. La fel e și cu berea. Vă îndemn să experimentați. Sunt sigur că veți descoperi un soi de bere din Cahul, Cimișlia, Comrat sau alt oraș ce vă va fi pe plac.

Hainele, încălțămintea și accesoriile din piele nu sunt o excepție. Nu ezitați să vizitați atelierele și magazinele specializate autohtone. Veți rămâne plăcut surprinși.

ATENȚIE!!! Codurile de bară a produselor fabricate în Republica Moldova încep cu prefixul 484.

Made in Moldova

Dați căutare pe internet pentru a găsi ceva pe placul vostru.

https://madein.md/

https://fth.md/

2. Petrecem vacanțe în țară.

Vinării, pensiuni, locuri pitorești, muzee, monumente de architectură, toate așteaptă să le descoperiți.
Pun mâna pe inimă și recunosc că nu am vizitat toate locurile de interes turistic din țara mea. Dar, îmi iau angajamentul. Măcar o dată în 2 ani, dar o voi face. Vă îndemn și pe voi.

https://invest.gov.md/ro/touristic-offer/

Concluzie: Mâncăm sănătos. Ne îmbrăcăm ecologic. Vizităm țara. Cumpărăm autohton, ”Made in Moldova” – Fabricat în Moldova! 🙂

Închei această postare cu un citat a lui Khalil Gibran (conform unor surse) sau J.F. Kennedy „Nu întreba ce poate face ţara pentru tine, ci întreabă ce poţi face tu pentru ea”.

Frații

Prutule, cu apă lină,
Dorul doare și suspină.
Du-l în vale la Galați –
Să-l audă și-ai mei frați.

Că de când a fost odată
Basarabia cedată –
Am rămas orfani și goi,
Drept răsplată de război.

Ani și ani de-atunci trecu’,
Pe Prut ghimpii au crescut.
Mulți călăi s-au perindat –
Eu de frate n-am iutat.

Iar’ acum că-i primăvară,
Lasă inima tresară.
Să fim auziți de lume
Că suntem de la o mumă.

Frate, vreau să-ți spun doar una –
Nimeni nu ne vrea-mpreună.
De ți-e drag de al tău frate –
Hai, să facem o cetate.

21.03.2022

Oglinda


Nu sunt un bun creştin –
Mă rog când vreau ceva.
Neomenos sunt şi hain –
Mă chinuie invidia.

Nu sunt un bun fecior,
Părinţilor mândrie.
Nu sunt lor de-ajutor,
Din simplă lenevie.

Nici soţ nu sunt prea bun –
Îmi port de grijă mie,
Şi-a fost să mă cunun
C-un rob la gospodărie.

Nu sunt un tată bun,
Copiilor exemplu.
N-am timp ca să mă-nchin
În al părinţiei templu.

Nu am curaj să lupt
Pentru un bun destin.
Din viaţă nu mă-nfrupt
Cu-al înţelepciunii vin.

Nu sunt admirator
Al purului frumos.
Desfrâu atrăgător
E gându-mi nemilos.

De ce deschis îţi spun
Şi fără de ruşine?
Ca în oglinda-ţi tu
Să nu mă vezi pe mine.

februarie 2011

Background photo created by rawpixel.com – www.freepik.com

Moldova la 30

Moldova la 30 – femeie. A prins curaj, a prins putere.
S-a perindat pe la Bruxeluri, pe la TV, baruri, hoteluri.
O business lady de succes cu bani și faimă în exces…

Așa se pare, dar de fapt, ei miliardul ți-au luat.
Pe înserate, la beție, ai fost prădată de-avuție.
S-au tot băgat la tine-n sân, penali, afaceriști păgâni…

I-ai dezmierdat, îndestulat. Iar ei sătui au tot plecat.
O sclavă, târfă, ce păcat… Așa ei te-au etichetat.
Dar n-am uitat, NU AM UITAT!

Oare va fi? Se va-ntâmpla?
Că într-o zi te vei scula, în mână spada vei lua
Și-i reteza, și-i reteza….

06.10.2021

Comentariu la „Strivit de COVID”

Memoria… Cât durează o amintire sau o experienţă? Variabil, depinde… De ce depinde? În mare parte de impactul emoțional ce-l lăsă în conştiinţa oamenilor: cu cât mai mare a fost impactul cu atât mai mult timp va dăinui în memoria oamenilor un eveniment sau altul. Suferința, moartea celor dragi sau cunoscuți au cea mai profundă și de durată influență, iar un număr mare de persoane afectate face ca evenimentul să fie amar memorabil pentru mai mult timp și dezechilibrează prezentul. Apare Frica… Frica de moarte… Acest instinct ne face să reacţionăm. Din păcate omul e slab şi nu învaţă din greșelile trecutului. Pandemia… Un cuvânt oarecum uitat, a renăscut odată cu apariţia virusului COVID-19.

         Inamicul actual – virusul, nu cunoaşte hotare şi limite. El nu luptă convenţional, ci ne foloseşte slăbiciunile pentru a se înmulţi. El ne impune să renunţăm la lucrurile noastre obişnuite şi la felul în care ne-am deprins să comunicăm, să ne manifestăm afecţiunea.

         Am avut nenorocul să trecem prin COVID-19 cu toată familia mea. Copiii, părinţii, soţia, fratele. Încercarea a fost una de-a dreptul groaznică. Asta pentru că fiul meu cel mai mare, în vârstă de 12 ani, are Diabet zaharat de tip 1. De doi ani încoace el trăiește în continuare datorită injecțiilor zilnice de insulină. Cunoscând faptul că se află în grupul de risc, ne-am informat şi am întreprins toate, repet TOATE măsurile necesare pentru a proteja feciorul nostru în special, dar și familia la general. Din păcate, nu am reuşit să evităm infectarea. Timp de o lună şi jumătate am fost într-un stres continuu. Din fericire, având o formă ușoară, ne-am tratat acasă. În tot acest timp părinţii şi rudele ne livrau mâncare şi medicamente, evacuau gunoiul… Fapt pentru care mă închin până la pământ.

***

         Militari de carieră nu poate deveni oricine. Ei sunt aleși, testați, antrenați că să reziste greutăților fizice și psihice. Ei, prin definiție, sunt persoane dure, cu o sănătate de fier, cu calități morale, fizice şi spirituale înalte. Jertfa supremă a militarilor este moartea pe câmpul de luptă. Aşa ei devin eroi, iar fapta lor devine nemuritoare.

         Astăzi lupta se dă în altă dimensiune. În prima linie sunt angajaţii sistemului medical. „Eroii în alb” luptă inclusiv pentru viaţa militarilor. Iar militarii, azi simpli pacienți, contribuie cu ce pot: la menţinerea ordinii publice, instalarea spitalelor de campanie şi la alte activităţi.

         Dincolo de eforturile conjugate COVID-ul face victime şi printre militari. Unul din cazurile acestea este cel al locotenentei de numai 32 de ani, viaţa căreia a fost curmată de blestematul virus. O militară tânără şi energică răpusă pe timp de pace de un inamic invizibil. Camarazii de armă îi simt lipsa. Am simțit nevoia să îi dedic câteva rânduri (Apasă aici). Un mesaj destinat, inclusiv, celor vii, cărora le pasă de rude, de oamenii dragi, de familie, de prieteni. Aceste versuri vin să-i atenționeze încă o dată despre acest război nedeclarat. Pentru victoria supremă, trebuie să opunem rezistență, să ridicăm bariere în fața acestei maladii. Acum ca niciodată, trebuie să fim solidari și uniţi în efortul de stopare a răspândirii virusului. Chiar şi după mii de decese în urma complicaţiilor provocate de COVID-19, cetăţenii noştri sunt sceptici şi necredincioși…. faţă de ştiinţă, mass-media, politicieni. Culmea e că sunt sceptici şi faţă de cei dragi, care au avut de suferit.

Strivit de COVID