Ideea acestui post a venit ca ”paharul supraplin”, când un șir de opinii expuse de semenii mei din alte state au căpătat o nuanță repetitivă. La început am crezut că e o coincidență. Însă, cum se mai spune un caz – două, poate fi o coincidență. Însă trei cazuri la ani distanță și geografie diferită – e un șablon, posibil că e un adevăr, sau nu? Vreau să știu părerea voastră. Mă refer la imaginea Republicii Moldova și a cetățenilor ei pe plan internațional.

Primul caz. Anul 2017.

Acesta a avut loc în timpul studiilor mele la Colegiului Baltic de Apărare, când ”studenții” (în jur de 70 de persoane din 15 țări, bărbați și femei în grad de maior – lt.col. cu o carieră de peste 15 ani, misiuni internaționale, etc.) făceau analiza țărilor din regiune. O analiză PMESII (politică, militară, economică, socială, infrastructură și informațională). Analiza Republicii Moldova a fost prezentată de o echipă din Azerbaijan, Estonia, Letonia, Lituania, Serbia, SUA. Nimic deosebit, cu unele excepții. Și aceste excepții m-au dat gata. Scap primele două domenii, căci nu prezintă interes. Însă, la domeniul ”economic” și ”social” a început ”show-ul” adevărat. Prezentarea era în formă de filmuleț cu durata de 6 minute, montat din imagini foto, video, text, comentarii audio și o coloană sonoră. Acum la concret. Închipuiți-vă, începe videoclipul Carla’s Dreams ”Pohui” și la momentul când bărbatul strivește cartofii fierți, și doboară farfuria de pe masă, apare textul: ”Unul din patru bărbați a părăsit țara pentru a găsi un serviciu, iar mulți copii sunt trimiși la orfelinate. Traficul de ființe, corupția și alcoolismul sunt problemele semnificative”.

Ok, zic eu, în gândul meu. Mergem mai departe. Următoarea sintagmă: ”Aproape 80% din populație este sub pragul de sărăcie, ceea ce face ca Moldova să fie cea mai săracă țară din Europa”. Am înghițit-o și pe asta, cu toate că acele 80% mi-au părut cam mult.

Următorul cadru…. BAM! ”70 % din femei cu vârstele cuprinse între 15 și 25 ani din Moldova, conform relatărilor au avut măcar odată relații sexuale contra unei sume de bani”. Citat încheiat. Cum vă pare? A? Dum, dum, dum, durum du-du-dum… vorba poetului…

Știu, am luat-o prea personal. Da. Sunt emoțional. Dar, ce mama dreaKului… 70%! Carl! 70%!!! Asta cum? Ce ar însemna?!!! Suntem o națiune de prostituate, sau fără moravuri, sau săraci, sau toate trei la un loc?!!! Ha?!!!

Mai departe nu e mai ușor, iar Carla’s cântă: ”…lângă tine-acum, acasă este niște borș…”

Următorul cadru:
”Conform Biroului Național de Statistică din Moldova, 25000 moldoveni au fost victimele traficului de ființe umane, 40% dintre care – minori. Moldova intră în top trei țări din lume ca furnizor de organe”.

Hai că-i bun. ”… acolo trei deștepți, discută ultimul scandal…”

Următorul post:

”Fiecare 6 minute, un organ uman este scos dintr-un moldovean și vândut”

”… da ți-e ți-i PO-HUUUUUI…”, continuă să cânte Ina.

Cu această notă ”optimistă” se finalizează partea economico-socială a filmulețului și a renumitului hit a lui Carla’s.

Cum credeți care a fost reacția publicului? Niciuna. Liniște. Dintre 70 de străini, eram doar 2 moldoveni. Am sărit în picioare. Desigur că prima întrebare era care sunt sursele de informație. Multe emoții. Și cred, că pe dreptate. Dar nu mai conta, bomba a explodat. Tot cursul de 70 de persoane a fost afectat. În ce măsură – nu știu.

Hai să încercăm să analizăm la rece. Dacă se poate…
În primul rând nu este o campanie de denigrare. Studenții au preluat informații din surse deschise. Și anume aceste feluri de informații ce atrag, care fac titluri de știri. Algoritmii de căutare au făcut ce au făcut.

Al doilea caz. Anul 2019.

O ceartă dintre un cetățean al Republicii Moldova și al Republicii Cehe în timpul unei misiuni internaționale de pacificare. Cel dintâi a abuzat de funcția sa în ierarhie și a umilit subordonații. La finalul disputei, Cehul înfuriat rostește: ”Oricum, misiunea aceasta se va termina și eu, mă voi întoarce în Cehia, iar tu – în Moldova”…

E logic, ați spune voi. Mare treabă… Ce oare înseamnă? Păi, multe. Unul se va întoarce în civilizație, iar celălalt în … cine știe ce și-a închipuit Cehul cum e în Republica Moldova de i-a dorit rivalului și asupritorului său să revină în țara sa drept pedeapsă. Doar putem ghici.

Al treilea caz. Anul 2022.

O cafenea. La masă reprezentanți din Polonia, Turcia și eu, din Republica Moldova. Se apropie un alt reprezentat din Turcia. Facem cunoștință. Îi spun că sunt din Republica Moldova. Face o față de parcă nu m-a înțeles. Compatriotul său, care era cu mine, confirmă: ”Da, e din Republica Moldova”. Turcul tot mirat. Îl întreb de ce așa reacție? Răspunsul lui: ”De obicei nu toți spun adevărul de unde sunt.” Am rămas mască.

Hai să ne clarificăm, dragă cititor. Eu, fiind cetățean al Republicii Moldova, trebuia să ascund acest fapt? Oare de ce? Doar putem ghici.

Despre imaginea țării. Îmi dau bine seama că economia, industria și infrastructura ”vorbește” de la sine. Însă, ce face mass-media, cei responsabili de domeniile turismului, culturii, științei? Nu îi aud să STRIGE despre oamenii buni și lucrurile bune din Republica Moldova. Nu o fac nici pentru auditoriul intern, nici, mai cu seamă pentru cel extern. Cu bună știință fac accentul anume asupra comunicării. Poate Google e de vină? Sau un fost primar?

Opinie subiectivă, în loc de concluzie:

1. Nu există informații pozitive suficiente despre Republica Moldova în mediul internațional și cel online.
2. Falsurile nu sunt combătute.
3. Nu este promovată imaginea pozitivă a țării, nici de autorități, nici de cetățeni.

Altfel, blestemul de ”cea mai săracă țară din Europa” va urmări și generațiile următoare.