Odată, cică, leul,
Al junglei domn şi rege,
A vrut să facă-n felul:
Să-mpartă după lege.

În două să separe
Jivine din regat –
La chip care-s frumoase
Şi cei mintoşi la cap.

Îndată apucară
La stânga şi la dreapta,
Cu ceartă şi ocară,
Supușii să se împartă.

Numai maimuţa, biata,
Pe loc stătea ţintită:
– Eu sunt frumoasă, parcă
Şi mintea mi-i ascuţită.

Văzând-o aşa, leul
Făcu-i avertizare:
– De îţi păstrezi tupeul,
Te pap cu-ardei şi sare.

Maimuţa îi răspunde:
– În două să mă rup?
Doar minte îmi ajunge
Şi-s gingaşă la trup!

Aşa mâncat-a fost,
Cuprinsă de mândrie.
De n-ai în viaţă rost,
Se va-ntâmpla şi ţie.

iunie 2011

Photo by Andre Mouton: https://www.pexels.com/photo/closeup-photo-of-primate-1207875/