Artilerie şi rachete

Ei bubuie cu glas de comandant
De pare că sunt surzi de o ureche –
Vitejii ce pe umeri au purtat
Embleme de-artilerie si rachete.

Sunt zeii bătăliei ne-nfricaţi.
Ei lupta cu creioane şi carnete –
Vitejii ce pe umeri au purtat
Embleme de-artilerie şi rachete.

Peisajul luptei drastic l-au schimbat
Făr’ de vopsele, pânză şi palete –
Vitejii ce pe umeri au purtat
Embleme de-artilerie si rachete.

Ei scuipă foc şi pară ne-ncetat.
Răstoarnă munţi şi dealuri ca burete-
Vitejii ce pe umeri au purtat
Embleme de-artilerie si rachete.

Ei sunt elită-n trupe de uscat –
Vitejii militari, băieţi si fete.
Ce ani în şir pe umeri au purtat
Embleme de-artilerie si rachete.

2014

Ele

Ah, femeile viclene,
Ce dau repede din gene.
Fac să-aduci în faţa lor
Universul cel de dor…

24.10.2014

Decoraţii

E plină ţara de feciori şi fiice
N-sudoare ce-au „muncit” tot anul.
Zdrobit-au fapte mari şi mici
Făcând parale cu ciocanul

Şi nu-i o ţară, să mă crezi,
Ce dă medalii cu cântarul
Că l-ai furat ca-n codrii verzi –
Sărac şi obosit ţăranul.

Atârnă ordinul în piept
Al hoţului îndreptăţit de lege
„Dom’ Preşedinte – eşti deştept,
La anul te vom realege!”

2014

La război

Când mă-ntreceam cu vântul din câmpie
Şi coroniţe-n păr ţi le-mpleteam,
Nu am ştiut că ziua de urgie
Curând va bate în al ţării geam.

Eu m-am sculat cum a făcut şi tata,
La piept te-am strâns, şi „pe curând” ţi-am spus.
Să-nfângem răul ne-a chemat armata.
Luându-mi arma în apus m-am dus.

Nu plânge, dragă, eu am să revin
Când soarele din fum se va ivi.
Va şti duşmanul cine e stăpân
Când cizma mea durut îl va strivi.

Va trece timpul, tu să-mi scrii scrisoare.
O voi păstra ca dragostea dintâi.
Voi apăra cişmelele din vale
Ca să rămână la ai mei copii.

2012

Aripi ai ţării

Aripi ai ţării ne numesc −
Veghem de sus a noastră glie
Cu ochi de şoim, ce urmăresc,
De-asupra vetrei − pe vecie.

Drapelul nostru strămoşesc
Urcăm în aer pân’ la soare.
Plaiul Moldovei pitoresc
Păzim văzduhului hotare.

Să ştiţi că mârşavul duşman
Al nostru cer nu-l va umbri.
Aviatorii an de an
Cu cinste ţara vor păzi.

Albastrul ton din tricolor
Ne este-n slujbă talisman.
Căci am jurat pentru popor,
Onoare, Patrie şi Neam!

2014

Poezie despre prostie

Păi,  câte ori se poate
Cu capul de pereţi?
Au nu te doare, frate?
Din lecţii nu înveţi?

Nu-i harnic moldoveanul
Şi nici nu e deştept,
Dacă-l conduce banul
Fără nici un regret.

El dă din ochi ca boul
Şi soarta o deplânge.
Demult e mort eroul
Şi flacăra-i se stinge.

Valoare e hoţia.
Principiu-i nepăsarea.
Talentu-i neghiobia.
Virtute e răbdarea.

De-i vor muri copiii
În frig şi sărăcie –
Va zice din prostie:
-Aşa a fost să fie…

O Doamne,  cât se poate?
Cauţi posmagi muieţi?
Zdohni vei ca un câine!
Vei dispărea pe veci!

2014