Poezie despre prostie

Păi,  câte ori se poate
Cu capul de pereţi?
Au nu te doare, frate?
Din lecţii nu înveţi?

Nu-i harnic moldoveanul
Şi nici nu e deştept,
Dacă-l conduce banul
Fără nici un regret.

El dă din ochi ca boul
Şi soarta o deplânge.
Demult e mort eroul
Şi flacăra-i se stinge.

Valoare e hoţia.
Principiu-i nepăsarea.
Talentu-i neghiobia.
Virtute e răbdarea.

De-i vor muri copiii
În frig şi sărăcie –
Va zice din prostie:
-Aşa a fost să fie…

O Doamne,  cât se poate?
Cauţi posmagi muieţi?
Zdohni vei ca un câine!
Vei dispărea pe veci!

2014

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s