Ce rămâne?

Ne naştem într-o zi cu soare
Sau una plină de ninsoare.
Mâncăm, bem, creştem şi murim.
La ce bun totuşi noi trăim?

Pe mama să o strângi cu drag,
S-asculţi poveştile-i şirag.
Măsori potecile fugind
Să vezi cireşul înflorind.

Tu rozi cu degetul alene
Izvoare pline de desene.
Păşeşti în lume stânga-dreapta,
Cuvântul ţi se pare faptă.

Îţi cauţi locul de sub soare
Ai casei părăsind hotare.
Vrei bine dar nu vrei să-l faci.
Când trebuie să spui – tu taci.

Bani, haine, faimă şi averi
Devin stăpâni cu mari puteri.
Îţi umple viaţa cu mult sens
Grijii deşarte univers…

Am fost suflarea unui vânt.
Rămânem piatră de mormânt
Şi cerul plânge deseori
Mai mult, decât ai tăi feciori.

2012

Felina

Cu paşii de pisică
Te-apropii tu de mine.
Şi-ţi toarce gura mică
Ceva făr’ de ruşine.

Întreaga ta fiinţă
Emană radiaţii
Şi ochiu-mi cade-n ţintă
De coapse fluctuaţii.

Înaintezi pe patru
Lăbuţe de felină.
Te mişti alene, tandru,
Încetişor spre mine.

Iar ochii-doua flăcări,
Priviri hipnotizante.
Fiinţa-ţi scrie cereri
Cu forme impozante.

Frânghii imaginare
Legat mi-au mâini, picioare.
De fiară simt suflarea
A tinerei fecioare.

Aştept cu nerăbdare
Să execuţi sentinţa.
Voi fi pradă uşoară –
Să-ţi împlineşti dorinţa.

februarie 2012

Îmbietoarea

imbietoarea

Mă trezesc şi de cu zori
Gându-mi e mereu la tine.
Când te privesc –  îmi dai fiori.
Mărturisesc, nu mi-e ruşine.

Te strâng în palme şi visez,
Te simt şi-mi este foarte bine.
Cad în extaz, mă-mbujorez.
De-ai şti cât mi-a fost dor de tine …

Fineţea ta-i făr’ de hotar,
Cu tine viaţa-i mai uşoară.
Te vreau în ceaşcă sau pahar –
Cafeaua mea cu scorţişoară.

2012

Fulgi de nea

Căderea fulgilor de nea
Mărturisesc tristeţea mea…
Şi ai zăpezilor regină
Din ochii mei fură lumină.

E pacea ce o căutam.
Încet se-nchid pleoape
Şi liniştea ce o doream
O voi găsi cu moartea.

Eu de tristeţi am obosit
Şi gându-mi e în ceartă.
De parcă nu am reuşit
Ca să îţi spun „Mă iartă”.

Eu sper ca tu o să-nţelegi
Cuvinte ce-s răscoapte,
Că nu se cade să te legi
Cu ciudă, ură, moarte.

2012

Indiferenţa

Când nu există omul –
Nu ai cui reproşa.
Nu poţi să judeci robul
Că a greşit ceva

Banal tu zici, adesea
Că poate-nlocui
Un om pe altul, simplu,
Uşor, cât ai clipi.

Hai experimentează
Devino Dumnezeu !
Cât nu te afectează
Aşa vei face, zău!

Tu oamenii asemeni
Cu iepuri, şobolani.
Făcând experimente
Schimbi sufletul pe bani.

Dece dar ai regrete
Când maica-ţi vezi în raclă?
N-ar trebui să-ţi pese
De-o bătrânică moartă!

Îmi pun tot întrebarea
Plângi tu de jale oare
Când camere imprimă
Şi sună difuzoare?

Să ştii că ai sortit
Zeci, mii la suferinţă.
La pântec te-ai gândit
Semnându-le sentinţa.

De-ţi vei spăla cămaşa
Şi preotul de-o va sfinţi –
Făţărnicia-ţi greu miroase,
Indiferenţa-ţi va puţi.

2012