Eu, tu, noi goi, culcaţi.
‘Mbătaţi de-amor şi ne-nfricaţi.
El, ea, sorb din priviri
Şi nu se pierd în amintiri.
Ei, doi, au inventat
Un vis banal demult uitat.
El, ea, pasionat
Picioare, braţe-au încleştat.
Eu, tu, ce am făcut
Pe-acel din roze aşternut?
Ei, doi s-au cunoscut –
El era mut, iar dânsa nud.
Ei, doi, n-au viitor –
Prezentul este viaţa lor.
Căci eu – mânat de dor,
Iar tu – în lume călător.
19.11.2015
Măi copile-zvealtă fire –
Ești a noastră nemurire.
A părinților speranță
Și a vieții importanță.
Cântă plaiul cât îl ai,
Căci e colțișor de rai.
Spune mamei: „Te iubesc!”
Și lui tata:” Te-ndrăgesc!”
Din povestea-i de bunică
Te înfruptă fără frica.
Cu bunicul fă un zmeu,
Că-i amic cu Dumnezeu.
Savurează clipa-n care
N-ai plecat peste hotare.
Știu, acasă pâinea-i mică,
Dar crescută de tăticul.
Strânsă-n pace de bunelul,
Ce-i amic cu plugărelul
Frământată de bunica,
Coapta-n vatră de mamica.
2015
Ei bubuie cu glas de comandant
De pare că sunt surzi de o ureche –
Vitejii ce pe umeri au purtat
Embleme de-artilerie si rachete.
Sunt zeii bătăliei ne-nfricaţi.
Ei lupta cu creioane şi carnete –
Vitejii ce pe umeri au purtat
Embleme de-artilerie şi rachete.
Peisajul luptei drastic l-au schimbat
Făr’ de vopsele, pânză şi palete –
Vitejii ce pe umeri au purtat
Embleme de-artilerie si rachete.
Ei scuipă foc şi pară ne-ncetat.
Răstoarnă munţi şi dealuri ca burete-
Vitejii ce pe umeri au purtat
Embleme de-artilerie si rachete.
Ei sunt elită-n trupe de uscat –
Vitejii militari, băieţi si fete.
Ce ani în şir pe umeri au purtat
Embleme de-artilerie si rachete.
2014
Ah, femeile viclene,
Ce dau repede din gene.
Fac să-aduci în faţa lor
Universul cel de dor…
24.10.2014
E plină ţara de feciori şi fiice
N-sudoare ce-au „muncit” tot anul.
Zdrobit-au fapte mari şi mici
Făcând parale cu ciocanul
Şi nu-i o ţară, să mă crezi,
Ce dă medalii cu cântarul
Că l-ai furat ca-n codrii verzi –
Sărac şi obosit ţăranul.
Atârnă ordinul în piept
Al hoţului îndreptăţit de lege
„Dom’ Preşedinte – eşti deştept,
La anul te vom realege!”
2014
Când mă-ntreceam cu vântul din câmpie
Şi coroniţe-n păr ţi le-mpleteam,
Nu am ştiut că ziua de urgie
Curând va bate în al ţării geam.
Eu m-am sculat cum a făcut şi tata,
La piept te-am strâns, şi „pe curând” ţi-am spus.
Să-nfângem răul ne-a chemat armata.
Luându-mi arma în apus m-am dus.
Nu plânge, dragă, eu am să revin
Când soarele din fum se va ivi.
Va şti duşmanul cine e stăpân
Când cizma mea durut îl va strivi.
Va trece timpul, tu să-mi scrii scrisoare.
O voi păstra ca dragostea dintâi.
Voi apăra cişmelele din vale
Ca să rămână la ai mei copii.
2012
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.