Când nu există omul –
Nu ai cui reproşa.
Nu poţi să judeci robul
Că a greşit ceva

Banal tu zici, adesea
Că poate-nlocui
Un om pe altul, simplu,
Uşor, cât ai clipi.

Hai experimentează
Devino Dumnezeu !
Cât nu te afectează
Aşa vei face, zău!

Tu oamenii asemeni
Cu iepuri, şobolani.
Făcând experimente
Schimbi sufletul pe bani.

Dece dar ai regrete
Când maica-ţi vezi în raclă?
N-ar trebui să-ţi pese
De-o bătrânică moartă!

Îmi pun tot întrebarea
Plângi tu de jale oare
Când camere imprimă
Şi sună difuzoare?

Să ştii că ai sortit
Zeci, mii la suferinţă.
La pântec te-ai gândit
Semnându-le sentinţa.

De-ţi vei spăla cămaşa
Şi preotul de-o va sfinţi –
Făţărnicia-ţi greu miroase,
Indiferenţa-ţi va puţi.

2012