Arhive pe categorii: Poezii

Copacii

Publicat pe de Standard Răspunde

Mă-ntreb de au copacii suflet?
Că brațele-şi întind spre stele…
De au ei grai, de au ei cuget?
De râd sau plâng în zile grele?

Se bucură de ploi cu soare
În primăvară timpurie?
Le pare rău de-a toamnei boare,
Când nu mai au o frunză vie?

Îi doare oare când toporul
Zdrobește crunt măduva firii?
Când beschia le curmă zborul,
Spulberând visul nemuririi?

Ei oare strigă, plâng de jale
Când îi transformă-n combustibil?…
Doar urlă-n vântului rafale
Neputincioși la act oribil.

Când focul nemilos îndeamnă
Şi mistuie a lor ființă –
Ei nu urăsc și nu condamnă.
Îndură, mor în umilință.

Ei speră-n viața de apoi
Că vor renaște-a doua oară
Într-un măreț de vin butoi,
Un dulce nai sau o vioară.

De n-ar avea acest noroc
Să dăinuiască peste timp –
Călăului vor fi cojoc.
Şi-n doi vor putrezi-n mormânt.

30.03.2016

Afecțiune

Publicat pe de Standard Răspunde

Tu te trezești de dimineață
De sărutările-i pe față.
Alene-ți pregătești cafea –
El e mereu în preajma ta.

Te-apleci ca să te-ncalți în tindă,
Iar el încearcă s-te cuprindă.
Pleci la serviciu de acasă –
El stă în prag și nu te lasă.

Fără el ziua trece greu.
Şi el îți duce dorul tău.
‘N oficiu gându-ți ne-mpăcat:
– Oare ce face? O fi mâncat?

Aștepți să treacă ziua plină
Al revederii ceas să vină.
Te simți iubită doar cu el,
Căci nu te va trăda mișel.

Pasul grăbit îți e spre casă:
– În calea-mi oare o să iasă?
Îl vezi cum fuge înspre tine.
Ești fericită. Te simți bine.

Cu-afecțiune l-ai cuprins:
– Lumina-n suflet mi-ai aprins!
Tu ești bărbatul meu de vis!
Cățelul meu iubit – Boris!

14.03.2016

Vinul

Publicat pe de Standard Răspunde

O cupă de cristal cu vin
De-un roșu natural, sangvin
Îmi duce gandul hăt, departe
Unde e viață fără moarte.

Acolo e iubire pură.
Amorul e peste măsură.
Unde sărutul se mai fură
Şi nu mai este ciudă, ură.

Când seacă primul meu pocal
Apari ascunsă sub voal.
Măreață divă, o regină.
Bărbații la care se-nchină.

O altă dată evadez
În lumea care o creez.
Înc-un pocal de albul vin
În cinstea mea vreau să-l închin.

Apare-o tânără în ceață
Virgina, cea de dimineață.
Și cu privirea ei sfioasă
Pe mine fără grai ma lasă.

Mi-i teamă burnița dispare
De gânduri ce îmi sunt murdare.
Privirea mea ispititoare.
Întrerup visul. Rău mă doare.

O alta zi de escapadă
M-aruncă-n vinului cascadă.
Mângâi pocalul de Vermut
Ce ferm mă-deamnă l-așternut.

Apare ea în lenjerie.
Din accesorii – pălărie.
Încalecă genunchii mei.
Schimbă cravata pe curmei.

E vinul bun şi bun e vinul
Cel ce ne macină destinul.
Nu cred că vinul e de vină.
Tu ești licoarea ce domină.

15.03.2016

Soldat

Publicat pe de Standard Răspunde

Bărbatul dur, adevărat.
Un patriot înverşunat,
Cu arman-n mână, ne-nfricat –
Portretul a unui soldat.

Apărător este de țară?
Sau gardului ce-l înconjoară….
E conștient sau nu, de fapt –
De dânsul toți au profitat.

Comerțul ca să meargă bine –
Bogatului el îi convine.
Stăpâni adevărați de stat
Prin lege l-au și înarmat.

Nimeni nu l-a mai întrebat:
Tu poți să mori cu-adevărat?
Crezi pentru mamă, pentru soră
Tu arma-ncarci din oră-n oră?

Băiete! De nu vei omorî –
Cu siguranță vei muri!
Omoară repede și mult
Oricât îți e sau nu plăcut.

El pentru solda-i efemeră
Face servicii şi tot speră
Că fapta lui va fi văzută.
Dar ea rămâne neștiută.

Soldatul nu e vinovat.
A fost război. El a luptat.
Îl întâlnești pe drum, pe străzi.
Dar printre eroi nu-l vezi.

Voi pe soldat l-ați judecat.
Cu sârma-n ghimpi l-ați decorat:
De-al cui n-ar fi el fecioraş –
Oricum rămâne ucigaș.

01.03.2016

Pictor

Publicat pe de Standard Răspunde

673d40db-8dad-42a8-9d80-4883ba70e6e7_560_420

Un pictor mi-aş dori să fiu.
Din buzele-ți să iau culoare
Ca să pictez cu ea o floare
Aprinsă roșu-purpuriu.

Din parul tău aș lua negrul –
Podoaba deasă capilară
De parcă e topită smoală.
Cu el aș fi pictat misterul.

Din ochii tăi îl vreau pe-albastrul.
Adânci, măreți precum e cerul
În care cauți adevărul.
Cu dânsul aş picta un astru.

Iar albul cel imaculat,
Din perla smalțului de dinte,
Ce-ascunde zâmbetul fierbinte,
Cu pensula ți-aş fi furat.

Cei doi gurgui ca două sâmburi
De-un veritabil cafeniu
Ce-ndeamnă firea la desfrâu –
Mă duce spre duioase gânduri.

Ca să pictez izvorul viu,
Un așternut înrourat…
De pe obrazul tău curat
Al lacrimii dă-mi străveziu.

Dar nu pictez, vai ce regret,
Căci aș picta un univers.
Finalizez doar înc-un vers,
Căci nu-s un pictor – sunt poet.

30.01.2016

Testament

Publicat pe de Standard Răspunde

De n-aţi putea să ţineţi țara,
Vă zic, supuşii mei loiali.
De va fi viaţa voastr-amară
Să n-o-nchinaţi pentru muscali!

Dar cel mai mare rău în sine,
Să ţineţi minte ce vă spun.
Ne este sângele din vine,
Amestecat cu vin nebun.

Suntem haini cu-a noastră mamă.
Pe cei străini-i lăsăm în casă.
Ne mor copiii toţi de foame –
Dușmanul e poftit la masă…

Mai multe-au fost spuse de dânsul –
Moldovei mare domn Ştefan.
A contenit prostimi-i plânsul,
Iar ce s-a spus a fost în van.

20.01.2016