Lună plină

Hai, să lăsăm inelele pe masă,
Să înecăm momentul în păcat.
Va rămânea clepsidra ne-întoarsă
Cât ne schimbăm fluidele în pat.

Nosferatu mereu setoşi de sânge –
Ne vom ascunde-n doi în umbra lunii.
Adânc sub piele colții ne-om înfige
Făr’ să ne pese de clănțoasa lume.

În lună plină fără de puteri
Gemând, străpunşi de-a Lui săgeată.
Să exploram a cărnii lungi cărări
În doi, până de zi se crapă.

22.12.17

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s