Lună plină

Hai, să lăsăm inelele pe masă,
Să înecăm momentul în păcat.
Va rămânea clepsidra ne-întoarsă
Cât ne schimbăm fluidele în pat.

Nosferatu mereu setoşi de sânge –
Ne vom ascunde-n doi în umbra lunii.
Adânc sub piele colții ne-om înfige
Făr’ să ne pese de clănțoasa lume.

În lună plină fără de puteri
Gemând, străpunşi de-a Lui săgeată.
Să exploram a cărnii lungi cărări
În doi, până de zi se crapă.

22.12.17