El se temea să scuture copacul
Ca să ajungă fructul cel dorit.
Pentru că dacă va cădea, săracul –
Se va izbi teribil de pământ.
Arhive pe categorii: Dragoste, pasiune
Paradox
Buze
Dor
Visul
Eu mă cufund în taina nopţii
Şi mintea mea e apă lină
Care mă duce-n fluxul sorţii
La visul meu ce mă alină.
În universul cel dorit
Trăiesc a doua viaţă.
Acolo cad în infinit
Pân′ mâine dimineaţă.
Ah, vântul visului adie…
Firul s-a rupt şi nu mă ţine.
Tot mai departe-i lumea vie –
M-afund în vis, căci vremea-i vine.
Alunec… şi dispar în beznă.
Plutești acum în preajma mea.
Suflarea ta mi-e moale pernă.
Îţi simt atingerea, abia.
Lăuntrică simt apăsare,
De parcă sufletul s-a strâns
Şi chinul este aşteptarea
Al pasiunii foc aprins.
Ador atingerea uşoară
A degetelor tale, fină.
Ea mă sminteşte, mă-nfioară
Ca şi privirea ta senină.
Vom fi uitaţi de-acest pământ,
Făcându-ne vapori de apă.
Vom fi suflarea unui vânt,
Topindu-ne unul în altul.
E vis. Acesta-mi dă speranţa.
Și cred că el îmi este soarta.
A unei dragoste balanţa
Ce ne-a legănat odată.
Unde e, totuşi, cel hotar –
Că-i vis, ori e realitate?
Căci unii spun: iubirea-i dar
Al vieţii noastre blestemate.
2005
Ce va fi?
Ce-o să fie oare, când sleiți de forțe,
Vom cădea pe perne – arse două torțe?
Vom dormi-mpreună dup-acea furtună,
‘Nfipți unul în altul, primind băi de lună?
Vei zâmbi ca pruncul după-o ciocolată,
Ori vei face nazuri că mai vrei odată?
O s-asculți cuminte inima-mi în piept?
Îmi vei spune basme pe care să le cred?
Vei trece cu mâna de la frunte-n vale,
Rătăcind prin riduri ce-ți apar în cale?
Pune vei tu capul, ciufulit de crețe
Peste al meu piept, cu mare tandrețe?
Ori vei râde tainic într-un colț de gură:
– Dintre noi nu este nici o legătură.
Ce a fost rămâne doar o întâmplare.
Tu ai o potecă, eu – altă cărare.
Spune-vei că totul fost-a o greșeală.
Că va trece dorul precum o răceală.
Și vei trage haina peste tine-n grabă.
Se vor pierde pașii-n ceața din ogradă.
19.10.2021
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.