Stai, nu pleca, nu e sfârșit.
Mai am ceva de oferit.
Cu vârfuri moi și calda-mi respirație
Va fi cu totul altă revelație.
Voi trece cu migală văile și munții,
Peștere, și-ale vulcanului erupții.
Voi îngriji izvoare, răni și cicatrici,
Strălucitoare stele, ape mari și mici.
Mai stai puțin și vei descoperi
Pe ceilalți tu și eu, alți doi împătimiți.
În care yin și yang perfect se înțeleg.
Ce au fost odată doi, apoi un tot întreg.
03.01.2023
El se temea să scuture copacul
Ca să ajungă fructul cel dorit.
Pentru că dacă va cădea, săracul –
Se va izbi teribil de pământ.
El se temea să scuture copacul,
Pentru ca fructul ce atârna în vârf
Să nu dispară în iarba deasă.
16.12.2021
Mi-i dor de pasionata-ți îmbrățișare.
De ochii, ce în linul lor mă odihnesc.
De abia-nflorita ta întruchipare,
De care amintindu-mi – înnebunesc.
Aș vrea nebun să fiu chiar toată viața.
Cu tine împărțind dureri şi bucurii.
Să fiu al tău şi la amurg şi dimineața.
Şi doar iubita mea mereu să fii.
2002
Eu mă cufund în taina nopţii
Şi mintea mea e apă lină
Care mă duce-n fluxul sorţii
La visul meu ce mă alină.
În universul cel dorit
Trăiesc a doua viaţă.
Acolo cad în infinit
Pân′ mâine dimineaţă.
Ah, vântul visului adie…
Firul s-a rupt şi nu mă ţine.
Tot mai departe-i lumea vie –
M-afund în vis, căci vremea-i vine.
Alunec… şi dispar în beznă.
Plutești acum în preajma mea.
Suflarea ta mi-e moale pernă.
Îţi simt atingerea, abia.
Lăuntrică simt apăsare,
De parcă sufletul s-a strâns
Şi chinul este aşteptarea
Al pasiunii foc aprins.
Ador atingerea uşoară
A degetelor tale, fină.
Ea mă sminteşte, mă-nfioară
Ca şi privirea ta senină.
Vom fi uitaţi de-acest pământ,
Făcându-ne vapori de apă.
Vom fi suflarea unui vânt,
Topindu-ne unul în altul.
E vis. Acesta-mi dă speranţa.
Și cred că el îmi este soarta.
A unei dragoste balanţa
Ce ne-a legănat odată.
Unde e, totuşi, cel hotar –
Că-i vis, ori e realitate?
Căci unii spun: iubirea-i dar
Al vieţii noastre blestemate.
2005
VitaVers 
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.