Sărutul

Doar un sărut. Doar un sărut.
E un sfârșit sau început.
E prea puțin dar și prea mult.
Doar un sărut. Doar un sărut.

Doar un sărut. Al tău sărut.
Atât, eu de la tine-am vrut.
Rămâne dorul neștiut
Doar după-al tău, al tău sărut.

Și stelele-mpletesc intrigi
Pe-ntreg eternul trup ceresc…
Cu gura ta de nu mă frigi –
Eu pur și simplu-mbătrânesc.

Făr’ de sărutul tău cu foc –
Îngheață apa în izvor.
Și astrele vor sta pe loc.
Iar eu rămân – un muritor.

Ce-i un sărut? La ce folos?
Eu pur și simplu l-am râvnit.
El este sfânt și păcătos –
E început și e sfârșit.

Primul sărut e un credit
Pentru al vieții jurământ.
Ultim sărut – final vădit:
Desparte mortul de mormânt.

15.10.2021

Background photo created by kjpargeter – www.freepik.com

Fructul

O, fruct dorit, cazi din copac!
Nu te-am gustat, dar-mi ești pe plac.
Stai colo-n vârf, seducător…
N-vara toridă – un izvor!

Născut în fumul norilor,
Scăldat de apa florilor,
Crescut în grija frunzelor,
Dorit de vraja buzelor.

Îmi râde ochiul de splendoare,
Cum te răsfață-amantul soare
Și te cufundă în văpaie.
Te mângâie de vânt o boare…

Fruct suculent, înmiresmat,
De tainic dor îmbujorat,
Eu te implor, cobori în jos
Pentru sărutu-mi amoros.

Cum ai putut mărite Creator
Să-l pui acolo sus, nepăsător,
N-bataia ochiului meu visător,
N-ispită-mi duce gând chinuitor?

Mă amețești, tu, fructul din Eden.
Îți tot închin catren după catren.
In jurul tău se-nvârte totu-n grație…
Și nu-i scăpare de această gravitație.

Al meu vei fi, de-ar trebui copac să tai!
Savoarea ta mă propulsează-n rai.
Mă-nchin doar la divina ta curbură.
Jertfesc și viața că să te ating cu gura.

22.06.2020.

 

Înger de lumină

A izbucnit dintr-o lumină,
De strălucire albă-i plină.
Ea a venit iarăşi la mine
Şi m-a atins cu mâna-i fină.

– Eşti îngerul care-mi păzeai
Tristeţea sufletului meu
Şi ca pe-un prunc tu mă iubeai,
Când mie-mi era foarte greu?

Tu ai luat un chip de fată,
Deşteaptă, veselă, frumoasă.
În jur splendoarea-ţi se revarsă,
Făcându-mi inima mai des să bată.

Abia se-aud muzici cereşti,
Ai Cupidonilor palavre,
Iar tu cu farmec îmi zâmbeşti
Şi mă întrebi: „Unde te doare?”

De ce se-ntâmplă, sunt uimit,
Admir ceea ce mă-nconjoară.
Oare ochii m-au minţit?
Privirea mea la dânsa zboară.

Nimic, nimic nu mă mai doare –
Grăbit cuvintele am spus,
Nu mai făceam nici o mişcare –
Total fiind al ei supus.

Când gândul tău este curat
Şi-i plină inima de bine,
Atunci din boală eşti furat
De îngerul cel de lumină.

ianuarie 2001

De iarnă

Aștept de zi ca fulgi să cadă.
N-amurg ca ochiu-mi să te vadă,
Fofolocită în cârpale,
Încinsă de fierbinte zbor
În caldul, caldu-mi cuibușor.

Dar ghinion – e cald afară
Și glodu-n soare strălucește.
Departe-i gândul dumitale –
În al decembrie rafale…
Cine mai știe unde este?

A mea puicuță rătăcind,
Își vede de-ale sale treburi.
Vîj! prin ogradă, pe la iepuri…
Ba dă la pas, ba face cercuri,
De cloșcă puii dădăcind.

Iat’ am ajuns-n această vreme –
În toi de iarnă fără frig,
Fără omăt, doar cu oftig.
Iar timpul crud nu ne mai cruță.
Mă-nfoaie un dor de-a mea mândruță…

Decembrie 2019

Lună plină

Hai, să lăsăm inelele pe masă,
Să înecăm momentul în păcat.
Va rămânea clepsidra ne-întoarsă
Cât ne schimbăm fluidele în pat.

Nosferatu mereu setoşi de sânge –
Ne vom ascunde-n doi în umbra lunii.
Adânc sub piele colții ne-om înfige
Făr’ să ne pese de clănțoasa lume.

În lună plină fără de puteri
Gemând, străpunşi de-a Lui săgeată.
Să exploram a cărnii lungi cărări
În doi, până de zi se crapă.

22.12.17