Într-o lume interconectată, unde informația circulă rapid și adesea fără filtre, dezinformarea devine o forță destructivă care afectează profund activitățile guvernelor, dar și ale cetățenilor. Vizibilitatea acestei probleme este accentuată de conflictele armate, cum ar fi cel din Ucraina, unde familiile sunt destrămate din cauza opiniei contradictorii și propagandei care le fragmentează relațiile.

În Ucraina, povestea unei mame și a fiicei sale ilustrează perfect efectele devastatoare ale dezinformării. Fiica, înrolată în armată, luptă cu curaj pentru țara ei, având convingerea că apără suveranitatea și integritatea teritorială a statului. La polul opus, mama ei, cu o minte influențată de propaganda rusă, se îndoiește de veridicitatea informației transmise chiar de fiica sa și susține agresiunea Federației Ruse. Această neînțelegere fundamentală creează o prăpastie între ele, o tăcere apăsătoare care se amplifică cu fiecare confruntare asupra informațiilor apărute în spațiul public.

În Republica Moldova, povestea se repetă, dar cu un alt decor. Tatăl, un susținător al unui oligarh condamnat fugar, își împărtășește ideologiile și convingerile, manifestându-și susținerea față de o agendă politică ce proslăvește legături cu Moscova. În același timp, fiul său, înscris în Armata Națională, încearcă să îl convingă că individul promovează falsuri pentru propriul său beneficiu. țării. Între cei doi se instalează o tensiune umană, o rivalitate pe fundalul unei perspective distorsionate asupra realității.

Dezinformarea creează, de asemenea, lipsa încrederii în organele statului chiar și în țările cu o democrație bine dezvoltată, generând haos. Inamicul potențial țintește această vulnerabilitate pentru a ataca acel stat, declanșând o acțiune militară, având mai multe șanse să nu întâmpine rezistență din partea populației pe care vrea să o supună.

În momentele de criză, coeziunea socială devine un element esențial pentru supraviețuirea unei societăți amenințate. În fața unui inamic extern, atât provocările, cât și oportunitățile de a uni comunitățile se amplifică. Strategiile de apărare nu se limitează la simpla mobilizare militară, ci se extind în domeniul social și psihologic, recunoscând importanța solidarității în confruntarea cu adversarul.

Înțelepciunea străveche a lui Sun Tzu, în opera sa „Arta războiului”, ne oferă perspective relevante asupra acestei teme. Conform lui Sun Tzu, arta supremă a războiului este supunerea inamicului fără a purta vre-o luptă. Această abordare subliniază importanța strategiilor inteligente care pot descuraja agresorii prin coeziune și unitate interna, mai degrabă decât prin confruntări deschise. Când o societate este unită, inamicii externi se descurajează, având puține șanse să își atingă scopurile.

Citatul „Civis pacem para bellum” | „Vrei pace – gătește-te de război” ne reamintește că pregătirea pentru conflict trebuie să meargă dincolo de aspectele militare directe. În contextul coeziunii sociale, aceasta implică crearea unei comunități bine educate, informate și pregătite să colaboreze pentru a face față amenințărilor. O societate bine integrată, ce valorifică diversitatea și se bazează pe încredere și respect reciproc, devine mai rezistentă la influențele distructive, precum dezinformarea și propaganda care pot eroda unitatea.

În concluzie, dezinformarea și propaganda nu doar că destabilizează societăți, dar și sfâșie familiile. Este imperativ să conștientizăm impactul pe care informațiile false îl pot avea asupra relațiilor interumane și să încercăm să reconstruim punți, bazate pe comunicare deschisă și sinceritate. Numai așa putem spera să ducem o luptă eficientă împotriva urii și dezbinării.