Pacificatorul

A doua zi de primăvară
Tu ai vrut a câta oară
În casa mea să fii stăpân.
Să-mi bei din sânge şi din vin.

Când am luat în mână sapa
În goarnă a sunat armata.
Eu am lăsat aratul viei –
Am strâns la piept pruncul, soția.

La brâu baston de cauciuc.
În haine kaki și un scut…
Cu camarazii mă tot duc
La un război din start pierdut.

Ai tăbărât pe arătură,
Ascuns de tancului armură
Și fără de un pic pardon
Vrei să transformi Nistrul în Don.

De douăzeci de ani, la rând,
Te-ndopi de pe al meu pământ.
Asemeni uneia tumori
Ai dezbinat al meu popor.

Încornorat răufăcător!
Te-ai numit Pacificator?!
Adesea gândul mi-e sinistru –
Pisari Vadim. Pod peste Nistru.

04.04.2017

Testament

De n-aţi putea să ţineţi țara,
Vă zic, supuşii mei loiali.
De va fi viaţa voastr-amară
Să n-o-nchinaţi pentru muscali!

Dar cel mai mare rău în sine,
Să ţineţi minte ce vă spun.
Ne este sângele din vine,
Amestecat cu vin nebun.

Suntem haini cu-a noastră mamă.
Pe cei străini-i lăsăm în casă.
Ne mor copiii toţi de foame –
Dușmanul e poftit la masă…

Mai multe-au fost spuse de dânsul –
Moldovei mare domn Ştefan.
A contenit prostimi-i plânsul,
Iar ce s-a spus a fost în van.

20.01.2016

La război

Când mă-ntreceam cu vântul din câmpie
Şi coroniţe-n păr ţi le-mpleteam,
Nu am ştiut că ziua de urgie
Curând va bate în al ţării geam.

Eu m-am sculat cum a făcut şi tata,
La piept te-am strâns, şi „pe curând” ţi-am spus.
Să-nfângem răul ne-a chemat armata.
Luându-mi arma în apus m-am dus.

Nu plânge, dragă, eu am să revin
Când soarele din fum se va ivi.
Va şti duşmanul cine e stăpân
Când cizma mea durut îl va strivi.

Va trece timpul, tu să-mi scrii scrisoare.
O voi păstra ca dragostea dintâi.
Voi apăra cişmelele din vale
Ca să rămână la ai mei copii.

2012