E plină ţara de feciori şi fiice
N-sudoare ce-au „muncit” tot anul.
Zdrobit-au fapte mari şi mici
Făcând parale cu ciocanul
Şi nu-i o ţară, să mă crezi,
Ce dă medalii cu cântarul
Că l-ai furat ca-n codrii verzi –
Sărac şi obosit ţăranul.
Atârnă ordinul în piept
Al hoţului îndreptăţit de lege
„Dom’ Preşedinte – eşti deştept,
La anul te vom realege!”
2014
Când mă-ntreceam cu vântul din câmpie
Şi coroniţe-n păr ţi le-mpleteam,
Nu am ştiut că ziua de urgie
Curând va bate în al ţării geam.
Eu m-am sculat cum a făcut şi tata,
La piept te-am strâns, şi „pe curând” ţi-am spus.
Să-nfângem răul ne-a chemat armata.
Luându-mi arma în apus m-am dus.
Nu plânge, dragă, eu am să revin
Când soarele din fum se va ivi.
Va şti duşmanul cine e stăpân
Când cizma mea durut îl va strivi.
Va trece timpul, tu să-mi scrii scrisoare.
O voi păstra ca dragostea dintâi.
Voi apăra cişmelele din vale
Ca să rămână la ai mei copii.
2012
Aripi ai ţării ne numesc −
Veghem de sus a noastră glie
Cu ochi de şoim, ce urmăresc,
De-asupra vetrei − pe vecie.
Drapelul nostru strămoşesc
Urcăm în aer pân’ la soare.
Plaiul Moldovei pitoresc
Păzim văzduhului hotare.
Să ştiţi că mârşavul duşman
Al nostru cer nu-l va umbri.
Aviatorii an de an
Cu cinste ţara vor păzi.
Albastrul ton din tricolor
Ne este-n slujbă talisman.
Căci am jurat pentru popor,
Onoare, Patrie şi Neam!
2014
Păi, câte ori se poate
Cu capul de pereţi?
Au nu te doare, frate?
Din lecţii nu înveţi?
Nu-i harnic moldoveanul
Şi nici nu e deştept,
Dacă-l conduce banul
Fără nici un regret.
El dă din ochi ca boul
Şi soarta o deplânge.
Demult e mort eroul
Şi flacăra-i se stinge.
Valoare e hoţia.
Principiu-i nepăsarea.
Talentu-i neghiobia.
Virtute e răbdarea.
De-i vor muri copiii
În frig şi sărăcie –
Va zice din prostie:
-Aşa a fost să fie…
O Doamne, cât se poate?
Cauţi posmagi muieţi?
Zdohni vei ca un câine!
Vei dispărea pe veci!
2014
Somnoroase cetăţene,
Dece oare dormi într-una?
Uite că Moldova geme,
Eşti furat şi ţi-i totuna.
Trece viaţa ca pe apă,
Iarăşi tu te faci că plouă.
Înc-un veac vei trage sapa!
Dar, nu-ţi pasă: – Măcar două…
Printre trestii suflă vântul
În cocioabele-ţi sărace.
Iar tu nu ascuţi cuvântul –
Ai oftat, şi dormi în pace.
Iar copiii, ţine minte,
Când vor creşte – se vor duce
Şi te vor lăsa pe tine
Ameţit de somnul dulce.
2014
Din vremuri vechi, de când se ştie lumea
Oşteanul stă cu arma pregătit.
Curajul lui e bătăliei culmea,
De-al lui picior pământu-i cucerit.
Căci pacea e răgazul dintre lupte –
Aşa a fost şi pururea va fi.
Ostaşii greul trebuie să-n frunte,
Prin ger şi foc victoria vor făuri.
Şoferii şi mecanici de blindate
Ai câmpului de luptă sunt plugari.
Hai trage de manete, dragă frate!
Ne-aşteaptă şi la anul zile mari.
Contăm pe tine brav soldat –
Ce pui motoare-n funcţiune.
Tu eşti maşinii dedicat,
Le dai suflare, raţiune.
Slăvită Patria să fie
Şi Forţele-i Armate!
Trăiască azi şi în vecie
Ostaşi din auto şi blindate!
2014
VitaVers 
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.