Frica

Într-o zi născut s-a frica
Dintr-o sperietură mică.
Deoarece îi era foame
A stat cu traiul lângă oameni.

I-a protejat de cruda fiară.
Şi în furtună să nu piară.
Așa a fost la început –
Mai mult în peșteri i-a ținut.

I-a ferit de zi lumină
În sclavie ca să-i țină.
Dar cu puțin nu s-a-mpăcat
Cu timpul frica a excelat

A inventat lor și un zeu
Le-a spus că totul va fi rău…
Dar oamenii au început
Sa ia curaj mai mult,  mai mult.

Ei au făcut o alianță
Între curaj, stimă, speranță
Și prin setea de cunoștințe
Au croit drum spre mari științe

Frica născând la rândul ei:
Ură, invidie, mişei,
Lene, haos, incompetență
Saracie, indiferență.

Alege tu cu rațiune.
Nu astepta din cer minune
Omul trăind la braț cu frica
Nu e capabil de nimica!

08.05.2016

Un gând despre “Frica

  1. Pingback: Frica – Dileme catehetice

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s