Arhive pe etichete: viață

Alexei

Publicat pe de Standard 4

El stă culcat pe spate. Mort.
Și inima nu-i bate. Stop.
Nu are cum să lupte. Frînt.
Iar visele-i sunt rupte. Mormînt.

El geme de durere. Țip.
Slăbește de putere. Obosit.
Fatalitate acceptată. Tăcit.
Realitate evitată. Implicit.

El a aflat că starea-i gravă. Păcat.
Și e posibil ca să moară. Disperat.
Dar crede că mai are șansă. Lumină.
Căci soarta-i nu e nemiloasă. Minune.

Și-a aranjat bereta azurie. Mândrie.
A strâns la piept băiatul și soția. Bucurie.
Plecase pe-un tărâm îndepărtat. Carieră.
C-un jurământ al păcii neînfricat. Efemeră.

El poartă cu mândrie epoleți. Bărbat.
Stimat de toți: de fete și băieți. Educat.
Are un fiu. E tată exemplar. Visător.
Soția-n pântece mai poartă înc-un dar. Viitor.

Zâmbește sincer pretutindeni optimist. Pozitiv.
Iradiază bunătate – un artist. Adeziv.
Un camarad și un amic de admirat. Odisee.
Îmi pare bine că în viață te-am aflat. Alexei.

Bilanț

Publicat pe de Standard Răspunde

Două decenii în Armată.
Patru decenii pe pământ.
Din bogății – băiatul, fata
Și pân’ la moarte jurământ…

Transnistria

Publicat pe de Standard Răspunde

Venit-a o ciumă de rus pe la noi
Trăgând după sine stagnări şi noroi.
Pe malul cel stâng al bătrânului Nistru
Îşi trage o ţară şi el e ministru.

Atunci au sărit voluntarii la arme –
Să apere ţara şi ale lor mame.
Să îi amintească lui drac de moscal:
Bârlogul al lui e hăt- după Ural.

Dar iată pătrime de secol trecu
Şi porcul la noi un culcuş își făcu.
Se plimbă cu tancul, cuțitul-şi ascute,
Provoacă la sfadă cu tactici ştiute.

Rabdăul ne crapă. Speranța ne moare.
Oamenii pleacă. Moldova ne doare.
‘N calvar ca acesta ieșire mai e –
Hotarul pe Nistru. România. UE.

21.01.2018

Speranțe moarte

Publicat pe de Standard Răspunde

Nu fi naiv şi nu lega speranțe
De oamenii ce sunt și care nu-s.
Deoarece există discrepanțe
În ceea ce poftești, ai spus ori nu ai spus.

Suntem cu toți ființe efemere
Cu așteptări, lacune, și dorințe.
De vei avea totul ce rânza-ți cere –
N-ai ști ce-i bine-rău, ce-i suferință…

C-un scop trimite soarta-n calea-ți oameni.
Ca să iubeşti-urăşti şi selectezi.
Așa e legea! Treci aceste vame!
De nu pe tine – tu exploatezi!

Nu încerca să-nvii speranțe moarte.
Taie şi-aruncă. Ştiu că e durut.
De vor fi vorbe pline sau deșarte –
Desface pânza! Ia de la-nceput!
22.06.2016

Copacii

Publicat pe de Standard Răspunde

Mă-ntreb de au copacii suflet?
Că brațele-şi întind spre stele…
De au ei grai, de au ei cuget?
De râd sau plâng în zile grele?

Se bucură de ploi cu soare
În primăvară timpurie?
Le pare rău de-a toamnei boare,
Când nu mai au o frunză vie?

Îi doare oare când toporul
Zdrobește crunt măduva firii?
Când beschia le curmă zborul,
Spulberând visul nemuririi?

Ei oare strigă, plâng de jale
Când îi transformă-n combustibil?…
Doar urlă-n vântului rafale
Neputincioși la act oribil.

Când focul nemilos îndeamnă
Şi mistuie a lor ființă –
Ei nu urăsc și nu condamnă.
Îndură, mor în umilință.

Ei speră-n viața de apoi
Că vor renaște-a doua oară
Într-un măreț de vin butoi,
Un dulce nai sau o vioară.

De n-ar avea acest noroc
Să dăinuiască peste timp –
Călăului vor fi cojoc.
Şi-n doi vor putrezi-n mormânt.

30.03.2016

Testament

Publicat pe de Standard Răspunde

De n-aţi putea să ţineţi țara,
Vă zic, supuşii mei loiali.
De va fi viaţa voastr-amară
Să n-o-nchinaţi pentru muscali!

Dar cel mai mare rău în sine,
Să ţineţi minte ce vă spun.
Ne este sângele din vine,
Amestecat cu vin nebun.

Suntem haini cu-a noastră mamă.
Pe cei străini-i lăsăm în casă.
Ne mor copiii toţi de foame –
Dușmanul e poftit la masă…

Mai multe-au fost spuse de dânsul –
Moldovei mare domn Ştefan.
A contenit prostimi-i plânsul,
Iar ce s-a spus a fost în van.

20.01.2016