Ce-o să fie oare, când sleiți de forțe,
Vom cădea pe perne – arse două torțe?
Vom dormi-mpreună dup-acea furtună,
‘Nfipți unul în altul, primind băi de lună?
Vei zâmbi ca pruncul după-o ciocolată,
Ori vei face nazuri că mai vrei odată?
O s-asculți cuminte inima-mi în piept?
Îmi vei spune basme pe care să le cred?
Vei trece cu mâna de la frunte-n vale,
Rătăcind prin riduri ce-ți apar în cale?
Pune vei tu capul, ciufulit de crețe
Peste al meu piept, cu mare tandrețe?
Ori vei râde tainic într-un colț de gură:
– Dintre noi nu este nici o legătură.
Ce a fost rămâne doar o întâmplare.
Tu ai o potecă, eu – altă cărare.
Spune-vei că totul fost-a o greșeală.
Că va trece dorul precum o răceală.
Și vei trage haina peste tine-n grabă.
Se vor pierde pașii-n ceața din ogradă.
19.10.2021
Arhive pe etichete: pasiune
Călători
Sărutul
Doar un sărut. Doar un sărut.
E un sfârșit sau început.
E prea puțin dar și prea mult.
Doar un sărut. Doar un sărut.
Doar un sărut. Al tău sărut.
Atât, eu de la tine-am vrut.
Rămâne dorul neștiut
Doar după-al tău, al tău sărut.
Și stelele-mpletesc intrigi
Pe-ntreg eternul trup ceresc…
Cu gura ta de nu mă frigi –
Eu pur și simplu-mbătrânesc.
Făr’ de sărutul tău cu foc –
Îngheață apa în izvor.
Și astrele vor sta pe loc.
Iar eu rămân – un muritor.
Ce-i un sărut? La ce folos?
Eu pur și simplu l-am râvnit.
El este sfânt și păcătos –
E început și e sfârșit.
Primul sărut e un credit
Pentru al vieții jurământ.
Ultim sărut – final vădit:
Desparte mortul de mormânt.
15.10.2021
Lună plină
Hai, să lăsăm inelele pe masă,
Să înecăm momentul în păcat.
Va rămânea clepsidra ne-întoarsă
Cât ne schimbăm fluidele în pat.
Nosferatu mereu setoşi de sânge –
Ne vom ascunde-n doi în umbra lunii.
Adânc sub piele colții ne-om înfige
Făr’ să ne pese de clănțoasa lume.
În lună plină fără de puteri
Gemând, străpunşi de-a Lui săgeată.
Să exploram a cărnii lungi cărări
În doi, până de zi se crapă.
22.12.17
Speranțe moarte
Nu fi naiv şi nu lega speranțe
De oamenii ce sunt și care nu-s.
Deoarece există discrepanțe
În ceea ce poftești, ai spus ori nu ai spus.
Suntem cu toți ființe efemere
Cu așteptări, lacune, și dorințe.
De vei avea totul ce rânza-ți cere –
N-ai ști ce-i bine-rău, ce-i suferință…
C-un scop trimite soarta-n calea-ți oameni.
Ca să iubeşti-urăşti şi selectezi.
Așa e legea! Treci aceste vame!
De nu pe tine – tu exploatezi!
Nu încerca să-nvii speranțe moarte.
Taie şi-aruncă. Ştiu că e durut.
De vor fi vorbe pline sau deșarte –
Desface pânza! Ia de la-nceput!
22.06.2016
Vinul
O cupă de cristal cu vin
De-un roșu natural, sangvin
Îmi duce gandul hăt, departe
Unde e viață fără moarte.
Acolo e iubire pură.
Amorul e peste măsură.
Unde sărutul se mai fură
Şi nu mai este ciudă, ură.
Când seacă primul meu pocal
Apari ascunsă sub voal.
Măreață divă, o regină.
Bărbații la care se-nchină.
O altă dată evadez
În lumea care o creez.
Înc-un pocal de albul vin
În cinstea mea vreau să-l închin.
Apare-o tânără în ceață
Virgina, cea de dimineață.
Și cu privirea ei sfioasă
Pe mine fără grai ma lasă.
Mi-i teamă burnița dispare
De gânduri ce îmi sunt murdare.
Privirea mea ispititoare.
Întrerup visul. Rău mă doare.
O alta zi de escapadă
M-aruncă-n vinului cascadă.
Mângâi pocalul de Vermut
Ce ferm mă-deamnă l-așternut.
Apare ea în lenjerie.
Din accesorii – pălărie.
Încalecă genunchii mei.
Schimbă cravata pe curmei.
E vinul bun şi bun e vinul
Cel ce ne macină destinul.
Nu cred că vinul e de vină.
Tu ești licoarea ce domină.
15.03.2016

Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.