Călători

Publicat pe octombrie 9, 2021 de Vitalie Bunduchi Standard Răspunde

Dintr-un vagon în alt vagon
În căutarea unui om…
Dintr-un oraș în alt oraș
După sărutul pătimaș

Este prea mult sau prea puțin –
Ani, pe lângă un suspin.
Eroii pier, lașii rămân
În al clepsidrei corp divin…

2021

Sărutul

Publicat pe octombrie 9, 2021 de Vitalie Bunduchi Standard 2

Doar un sărut. Doar un sărut.
E un sfârșit sau început.
E prea puțin dar și prea mult.
Doar un sărut. Doar un sărut.

Doar un sărut. Al tău sărut.
Atât, eu de la tine-am vrut.
Rămâne dorul neștiut
Doar după-al tău, al tău sărut.

Și stelele-mpletesc intrigi
Pe-ntreg eternul trup ceresc…
Cu gura ta de nu mă frigi –
Eu pur și simplu-mbătrânesc.

Făr’ de sărutul tău cu foc –
Îngheață apa în izvor.
Și astrele vor sta pe loc.
Iar eu rămân – un muritor.

Ce-i un sărut? La ce folos?
Eu pur și simplu l-am râvnit.
El este sfânt și păcătos –
E început și e sfârșit.

Primul sărut e un credit
Pentru al vieții jurământ.
Ultim sărut – final vădit:
Desparte mortul de mormânt.

15.10.2021

Background photo created by kjpargeter – www.freepik.com

Lună plină

Publicat pe decembrie 22, 2017 de Vitalie Bunduchi Standard Răspunde

Hai, să lăsăm inelele pe masă,
Să înecăm momentul în păcat.
Va rămânea clepsidra ne-întoarsă
Cât ne schimbăm fluidele în pat.

Nosferatu mereu setoşi de sânge –
Ne vom ascunde-n doi în umbra lunii.
Adânc sub piele colții ne-om înfige
Făr’ să ne pese de clănțoasa lume.

În lună plină fără de puteri
Gemând, străpunşi de-a Lui săgeată.
Să exploram a cărnii lungi cărări
În doi, până de zi se crapă.

22.12.17

Speranțe moarte

Publicat pe iunie 30, 2016 de Vitalie Bunduchi Standard Răspunde

Nu fi naiv şi nu lega speranțe
De oamenii ce sunt și care nu-s.
Deoarece există discrepanțe
În ceea ce poftești, ai spus ori nu ai spus.

Suntem cu toți ființe efemere
Cu așteptări, lacune, și dorințe.
De vei avea totul ce rânza-ți cere –
N-ai ști ce-i bine-rău, ce-i suferință…

C-un scop trimite soarta-n calea-ți oameni.
Ca să iubeşti-urăşti şi selectezi.
Așa e legea! Treci aceste vame!
De nu pe tine – tu exploatezi!

Nu încerca să-nvii speranțe moarte.
Taie şi-aruncă. Ştiu că e durut.
De vor fi vorbe pline sau deșarte –
Desface pânza! Ia de la-nceput!
22.06.2016

Vinul

Publicat pe martie 17, 2016 de Vitalie Bunduchi Standard Răspunde

O cupă de cristal cu vin
De-un roșu natural, sangvin
Îmi duce gandul hăt, departe
Unde e viață fără moarte.

Acolo e iubire pură.
Amorul e peste măsură.
Unde sărutul se mai fură
Şi nu mai este ciudă, ură.

Când seacă primul meu pocal
Apari ascunsă sub voal.
Măreață divă, o regină.
Bărbații la care se-nchină.

O altă dată evadez
În lumea care o creez.
Înc-un pocal de albul vin
În cinstea mea vreau să-l închin.

Apare-o tânără în ceață
Virgina, cea de dimineață.
Și cu privirea ei sfioasă
Pe mine fără grai ma lasă.

Mi-i teamă burnița dispare
De gânduri ce îmi sunt murdare.
Privirea mea ispititoare.
Întrerup visul. Rău mă doare.

O alta zi de escapadă
M-aruncă-n vinului cascadă.
Mângâi pocalul de Vermut
Ce ferm mă-deamnă l-așternut.

Apare ea în lenjerie.
Din accesorii – pălărie.
Încalecă genunchii mei.
Schimbă cravata pe curmei.

E vinul bun şi bun e vinul
Cel ce ne macină destinul.
Nu cred că vinul e de vină.
Tu ești licoarea ce domină.

15.03.2016