E pur și simplu un smile rătăcit,
Ieșit din surâsul banal.
El vrea înțeles poate chiar și iubit,
Cu toate că e Virtual …..
Comentariu la „Strivit de COVID”
Memoria… Cât durează o amintire sau o experienţă? Variabil, depinde… De ce depinde? În mare parte de impactul emoțional ce-l lăsă în conştiinţa oamenilor: cu cât mai mare a fost impactul cu atât mai mult timp va dăinui în memoria oamenilor un eveniment sau altul. Suferința, moartea celor dragi sau cunoscuți au cea mai profundă și de durată influență, iar un număr mare de persoane afectate face ca evenimentul să fie amar memorabil pentru mai mult timp și dezechilibrează prezentul. Apare Frica… Frica de moarte… Acest instinct ne face să reacţionăm. Din păcate omul e slab şi nu învaţă din greșelile trecutului. Pandemia… Un cuvânt oarecum uitat, a renăscut odată cu apariţia virusului COVID-19.
Inamicul actual – virusul, nu cunoaşte hotare şi limite. El nu luptă convenţional, ci ne foloseşte slăbiciunile pentru a se înmulţi. El ne impune să renunţăm la lucrurile noastre obişnuite şi la felul în care ne-am deprins să comunicăm, să ne manifestăm afecţiunea.
Am avut nenorocul să trecem prin COVID-19 cu toată familia mea. Copiii, părinţii, soţia, fratele. Încercarea a fost una de-a dreptul groaznică. Asta pentru că fiul meu cel mai mare, în vârstă de 12 ani, are Diabet zaharat de tip 1. De doi ani încoace el trăiește în continuare datorită injecțiilor zilnice de insulină. Cunoscând faptul că se află în grupul de risc, ne-am informat şi am întreprins toate, repet TOATE măsurile necesare pentru a proteja feciorul nostru în special, dar și familia la general. Din păcate, nu am reuşit să evităm infectarea. Timp de o lună şi jumătate am fost într-un stres continuu. Din fericire, având o formă ușoară, ne-am tratat acasă. În tot acest timp părinţii şi rudele ne livrau mâncare şi medicamente, evacuau gunoiul… Fapt pentru care mă închin până la pământ.
***
Militari de carieră nu poate deveni oricine. Ei sunt aleși, testați, antrenați că să reziste greutăților fizice și psihice. Ei, prin definiție, sunt persoane dure, cu o sănătate de fier, cu calități morale, fizice şi spirituale înalte. Jertfa supremă a militarilor este moartea pe câmpul de luptă. Aşa ei devin eroi, iar fapta lor devine nemuritoare.
Astăzi lupta se dă în altă dimensiune. În prima linie sunt angajaţii sistemului medical. „Eroii în alb” luptă inclusiv pentru viaţa militarilor. Iar militarii, azi simpli pacienți, contribuie cu ce pot: la menţinerea ordinii publice, instalarea spitalelor de campanie şi la alte activităţi.

Dincolo de eforturile conjugate COVID-ul face victime şi printre militari. Unul din cazurile acestea este cel al locotenentei de numai 32 de ani, viaţa căreia a fost curmată de blestematul virus. O militară tânără şi energică răpusă pe timp de pace de un inamic invizibil. Camarazii de armă îi simt lipsa. Am simțit nevoia să îi dedic câteva rânduri (Apasă aici). Un mesaj destinat, inclusiv, celor vii, cărora le pasă de rude, de oamenii dragi, de familie, de prieteni. Aceste versuri vin să-i atenționeze încă o dată despre acest război nedeclarat. Pentru victoria supremă, trebuie să opunem rezistență, să ridicăm bariere în fața acestei maladii. Acum ca niciodată, trebuie să fim solidari și uniţi în efortul de stopare a răspândirii virusului. Chiar şi după mii de decese în urma complicaţiilor provocate de COVID-19, cetăţenii noştri sunt sceptici şi necredincioși…. faţă de ştiinţă, mass-media, politicieni. Culmea e că sunt sceptici şi faţă de cei dragi, care au avut de suferit.
Strivit de COVID
Albinele aduc binele
Fructul
O, fruct dorit, cazi din copac!
Nu te-am gustat, dar-mi ești pe plac.
Stai colo-n vârf, seducător…
N-vara toridă – un izvor!
Născut în fumul norilor,
Scăldat de apa florilor,
Crescut în grija frunzelor,
Dorit de vraja buzelor.
Îmi râde ochiul de splendoare,
Cum te răsfață-amantul soare
Și te cufundă în văpaie.
Te mângâie de vânt o boare…
Fruct suculent, înmiresmat,
De tainic dor îmbujorat,
Eu te implor, cobori în jos
Pentru sărutu-mi amoros.
Cum ai putut mărite Creator
Să-l pui acolo sus, nepăsător,
N-bataia ochiului meu visător,
N-ispită-mi duce gând chinuitor?
Mă amețești, tu, fructul din Eden.
Îți tot închin catren după catren.
In jurul tău se-nvârte totu-n grație…
Și nu-i scăpare de această gravitație.
Al meu vei fi, de-ar trebui copac să tai!
Savoarea ta mă propulsează-n rai.
Mă-nchin doar la divina ta curbură.
Jertfesc și viața că să te ating cu gura.
22.06.2020.
Înger de lumină
A izbucnit dintr-o lumină,
De strălucire albă-i plină.
Ea a venit iarăşi la mine
Şi m-a atins cu mâna-i fină.
– Eşti îngerul care-mi păzeai
Tristeţea sufletului meu
Şi ca pe-un prunc tu mă iubeai,
Când mie-mi era foarte greu?
Tu ai luat un chip de fată,
Deşteaptă, veselă, frumoasă.
În jur splendoarea-ţi se revarsă,
Făcându-mi inima mai des să bată.
Abia se-aud muzici cereşti,
Ai Cupidonilor palavre,
Iar tu cu farmec îmi zâmbeşti
Şi mă întrebi: „Unde te doare?”
De ce se-ntâmplă, sunt uimit,
Admir ceea ce mă-nconjoară.
Oare ochii m-au minţit?
Privirea mea la dânsa zboară.
Nimic, nimic nu mă mai doare –
Grăbit cuvintele am spus,
Nu mai făceam nici o mişcare –
Total fiind al ei supus.
Când gândul tău este curat
Şi-i plină inima de bine,
Atunci din boală eşti furat
De îngerul cel de lumină.
ianuarie 2001


Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.