Arhive pe categorii: Politică, societate

Frica

Publicat pe de Standard 1

Într-o zi născut s-a frica
Dintr-o sperietură mică.
Deoarece îi era foame
A stat cu traiul lângă oameni.

I-a protejat de cruda fiară.
Şi în furtună să nu piară.
Așa a fost la început –
Mai mult în peșteri i-a ținut.

I-a ferit de zi lumină
În sclavie ca să-i țină.
Dar cu puțin nu s-a-mpăcat
Cu timpul frica a excelat

A inventat lor și un zeu
Le-a spus că totul va fi rău…
Dar oamenii au început
Sa ia curaj mai mult,  mai mult.

Ei au făcut o alianță
Între curaj, stimă, speranță
Și prin setea de cunoștințe
Au croit drum spre mari științe

Frica născând la rândul ei:
Ură, invidie, mişei,
Lene, haos, incompetență
Saracie, indiferență.

Alege tu cu rațiune.
Nu astepta din cer minune
Omul trăind la braț cu frica
Nu e capabil de nimica!

08.05.2016

Pește

Publicat pe de Standard Răspunde

Așa a fost şi va rămâne,
Oricât de mult ne-om stărui…
Nu poți la toți să le faci bine –
Egoul ne va stăpâni.

În lumea mare, peste tot
Mulțimea moda o dictează.
Poți fi chiar şi un idiot,
De-i poți seduce – te urmează.

De vicii lumea este plină.
Toți recunosc și le condamnă.
Dar când să vadă-a lor grădină –
Simțirea altceva îndeamnă.

Se zbate lumea ca un pește
‘N al vieții tulbur ocean.
De nu vei fi mâncat-vei creşte
Şi vei mânca alt moldovean.

11.04.2016

Soldat

Publicat pe de Standard Răspunde

Bărbatul dur, adevărat.
Un patriot înverşunat,
Cu arman-n mână, ne-nfricat –
Portretul a unui soldat.

Apărător este de țară?
Sau gardului ce-l înconjoară….
E conștient sau nu, de fapt –
De dânsul toți au profitat.

Comerțul ca să meargă bine –
Bogatului el îi convine.
Stăpâni adevărați de stat
Prin lege l-au și înarmat.

Nimeni nu l-a mai întrebat:
Tu poți să mori cu-adevărat?
Crezi pentru mamă, pentru soră
Tu arma-ncarci din oră-n oră?

Băiete! De nu vei omorî –
Cu siguranță vei muri!
Omoară repede și mult
Oricât îți e sau nu plăcut.

El pentru solda-i efemeră
Face servicii şi tot speră
Că fapta lui va fi văzută.
Dar ea rămâne neștiută.

Soldatul nu e vinovat.
A fost război. El a luptat.
Îl întâlnești pe drum, pe străzi.
Dar printre eroi nu-l vezi.

Voi pe soldat l-ați judecat.
Cu sârma-n ghimpi l-ați decorat:
De-al cui n-ar fi el fecioraş –
Oricum rămâne ucigaș.

01.03.2016

Nucul

Publicat pe de Standard Răspunde

Hai, spune-mi tu, bătrâne nuc,
Ce-ai răsărit din cânt de cuc…
Hai, spune-mi tu, o, nuc bătrân
De ce tot doina mi-o îngân?

Hai, spune-mi tu, bătrâne nuc,
De ce poeţii-s arşi pe rug?
Hai spune-mi tu, o, nuc bătrân
De ce străinul e stăpân?

Hai, spune-mi tu, bătrâne nuc,
Ce stai în câmp ca un haiduc…
Hai spune-mi tu, o, nuc bătrân
De ce la mamă nu mă-nchin?

Hai, spune-mi tu, bătrâne nuc,
De ce toţi anii-n vânt se duc?
Hai, spune-mi tu, o nuc bătrân
De ce copiii nu-ţi mai vin?

Ascultă june, graiul meu…
Oftând cu frunzele-i din greu
Îi spuse nucul lăcrimând,
Din grele-i crengile scrâşnind.

Mai marii ce-au ieşit din voi
Vă fac necazuri şi nevoi.
Ei pradă ţara şi vă duc,
Ascultă de bătrânul nuc…

Vai, nuce, cum de poate fi
Să îţi baţi joc de-ai tăi copii?
Pe mama ta s-o prigoneşti?
Îmi pare rău să-ţi spun: greşeşti!

Prea bine ştii, din an în an
Cu fraţi din oastea lui Ştefan
Pe cei nebuni i-am izgonit
De rele ţara-m ocrotit.

Hai spune-mi, nuce, spune, zău
Tu nu te temi de fierăstrău?
Boierul pentru slova ta
În viaţă nu te va lăsa…

Iar nucul râse tare-n văi
De s-au speriat cioroii răi.
Şi-i spuse junelui aşa
Cum a mai spus şi altora:

De-o fi să fie – nu mă tem
De al toporului blestem.
Feciori ca tine au mai fost,
Cătând în lume-al vieţii rost…

Drept dar le-am dat câte o nucă –
La ei acasă să o ducă.
De-a fost feciorul pui de leu –
Va dăinui şi neamul meu.

De sunt pe-acest pământ viteji –
Vor răsări de nuci livezi!

23.11.2015

Copile

Publicat pe de Standard Răspunde

Măi copile-zvealtă fire –
Ești a noastră nemurire.
A părinților speranță
Și a vieții importanță.

Cântă plaiul cât îl ai,
Căci e colțișor de rai.
Spune mamei: „Te iubesc!”
Și lui tata:” Te-ndrăgesc!”

Din povestea-i de bunică
Te înfruptă fără frica.
Cu bunicul fă un zmeu,
Că-i amic cu Dumnezeu.

Savurează clipa-n care
N-ai plecat peste hotare.
Știu,  acasă pâinea-i mică,
Dar crescută de tăticul.

Strânsă-n pace de bunelul,
Ce-i amic cu plugărelul
Frământată de bunica,
Coapta-n vatră de mamica.

2015

Decoraţii

Publicat pe de Standard Răspunde

E plină ţara de feciori şi fiice
N-sudoare ce-au „muncit” tot anul.
Zdrobit-au fapte mari şi mici
Făcând parale cu ciocanul

Şi nu-i o ţară, să mă crezi,
Ce dă medalii cu cântarul
Că l-ai furat ca-n codrii verzi –
Sărac şi obosit ţăranul.

Atârnă ordinul în piept
Al hoţului îndreptăţit de lege
„Dom’ Preşedinte – eşti deştept,
La anul te vom realege!”

2014