Arhive pe categorii: Natură

Molitva

Publicat pe de Standard Răspunde

Eu iarăşi sting firavă candela minţii
Şi lacrima-ncet umezeşte obrazul.
În umbră, un pas fac în urmă toţi sfinţii,
Stafii împrejur. Mă cuprinde necazul.

Monştrii dau glas undeva-n întuneric,
Şi clinchetul apei se-aude-mprejur…
Mă simt singuratic, trădat şi nemernic,
Destinul meu este salvarea s-o fur.

Fac paşi înceţi cu picioarele goale,
Mâna mi-o-ntind în pustiu tremurând.
În piept se naşte un ţipăt de jale –
Focul molitvei s-aprinde în gând.

Gura încearcă să scoată un sunet…
Mugetul, şoapta mimează cuvinte.
Pulsul loveşte mai rău ca un tunet
Sângele rece în capul fierbinte.

Îngeri dansează cercuri în cer
Păzind un cuvânt care e Adevăr.
Mă-ndrept ş-arunc de pe umerii piatra,
Rămân doar cuvintele:
„Doamne mă iartă”

ChatGPT (Open AI) poem

Publicat pe de Standard Răspunde

It is incredible what Artificial Intelligence can do. I asked to write a poem about a Vital Arrow. Here is the result.
P.S. I am worried.


The Vital Arrow

The arrow flies with purpose true
Aimed towards a noble goal
It pierces through with strength anew
A force that fills the soul

The Vital Arrow, swift and sure
It carries with it life
With every strike, it does ensure
That hope can still survive

It brings to us a sense of hope
A light that shines so bright
The power of its potent scope
Dispels the dark of night

The Vital Arrow, let it soar
With strength and majesty
Its path a promise to restore
A future bright and free

For every heart that beats in time
With hope, with joy, with love
The Vital Arrow, let it chime
A symbol from above

So let us raise our voices high
In tribute to this art
The Vital Arrow, it will fly
A beat within our heart.

25.02.2023

ChatGPT (Open AI)

Paradox 2

Publicat pe de Standard Răspunde

El se temea să scuture copacul
Ca să ajungă fructul cel dorit.
Pentru că dacă va cădea, săracul –
Se va izbi teribil de pământ.

Paradox

Publicat pe de Standard Răspunde

El se temea să scuture copacul,
Pentru ca fructul ce atârna în vârf
Să nu dispară în iarba deasă.

16.12.2021

Copacii

Publicat pe de Standard Răspunde

Mă-ntreb de au copacii suflet?
Că brațele-şi întind spre stele…
De au ei grai, de au ei cuget?
De râd sau plâng în zile grele?

Se bucură de ploi cu soare
În primăvară timpurie?
Le pare rău de-a toamnei boare,
Când nu mai au o frunză vie?

Îi doare oare când toporul
Zdrobește crunt măduva firii?
Când beschia le curmă zborul,
Spulberând visul nemuririi?

Ei oare strigă, plâng de jale
Când îi transformă-n combustibil?…
Doar urlă-n vântului rafale
Neputincioși la act oribil.

Când focul nemilos îndeamnă
Şi mistuie a lor ființă –
Ei nu urăsc și nu condamnă.
Îndură, mor în umilință.

Ei speră-n viața de apoi
Că vor renaște-a doua oară
Într-un măreț de vin butoi,
Un dulce nai sau o vioară.

De n-ar avea acest noroc
Să dăinuiască peste timp –
Călăului vor fi cojoc.
Şi-n doi vor putrezi-n mormânt.

30.03.2016

Afecțiune

Publicat pe de Standard Răspunde

Tu te trezești de dimineață
De sărutările-i pe față.
Alene-ți pregătești cafea –
El e mereu în preajma ta.

Te-apleci ca să te-ncalți în tindă,
Iar el încearcă s-te cuprindă.
Pleci la serviciu de acasă –
El stă în prag și nu te lasă.

Fără el ziua trece greu.
Şi el îți duce dorul tău.
‘N oficiu gându-ți ne-mpăcat:
– Oare ce face? O fi mâncat?

Aștepți să treacă ziua plină
Al revederii ceas să vină.
Te simți iubită doar cu el,
Căci nu te va trăda mișel.

Pasul grăbit îți e spre casă:
– În calea-mi oare o să iasă?
Îl vezi cum fuge înspre tine.
Ești fericită. Te simți bine.

Cu-afecțiune l-ai cuprins:
– Lumina-n suflet mi-ai aprins!
Tu ești bărbatul meu de vis!
Cățelul meu iubit – Boris!

14.03.2016