Un pictor mi-aş dori să fiu.
Din buzele-ți să iau culoare
Ca să pictez cu ea o floare
Aprinsă roșu-purpuriu.

Din parul tău aș lua negrul –
Podoaba deasă capilară
De parcă e topită smoală.
Cu el aș fi pictat misterul.

Din ochii tăi îl vreau pe-albastrul.
Adânci, măreți precum e cerul
În care cauți adevărul.
Cu dânsul aş picta un astru.

Iar albul cel imaculat,
Din perla smalțului de dinte,
Ce-ascunde zâmbetul fierbinte,
Cu pensula ți-aş fi furat.

Cei doi gurgui ca două sâmburi
De-un veritabil cafeniu
Ce-ndeamnă firea la desfrâu –
Mă duce spre duioase gânduri.

Ca să pictez izvorul viu,
Un așternut înrourat…
De pe obrazul tău curat
Al lacrimii dă-mi străveziu.

Dar nu pictez, vai ce regret,
Căci aș picta un univers.
Finalizez doar înc-un vers,
Căci nu-s un pictor – sunt poet.

30.01.2016

Eu, tu, noi goi, culcaţi.
‘Mbătaţi de-amor şi ne-nfricaţi.
El, ea, sorb din priviri
Şi nu se pierd în amintiri.

Ei, doi, au inventat
Un vis banal demult uitat.
El, ea, pasionat
Picioare, braţe-au încleştat.

Eu, tu, ce am făcut
Pe-acel din roze aşternut?
Ei, doi s-au cunoscut –
El era mut, iar dânsa nud.

Ei, doi, n-au viitor –
Prezentul este viaţa lor.
Căci eu – mânat de dor,
Iar tu – în lume călător.

19.11.2015

Ah, femeile viclene,
Ce dau repede din gene.
Fac să-aduci în faţa lor
Universul cel de dor…

24.10.2014

Mă trezesc şi de cu zori
Gându-mi e mereu la tine.
Când te privesc –  îmi dai fiori.
Mărturisesc, nu mi-e ruşine.

Te strâng în palme şi visez,
Te simt şi-mi este foarte bine.
Cad în extaz, mă-mbujorez.
De-ai şti cât mi-a fost dor de tine …

Fineţea ta-i făr’ de hotar,
Cu tine viaţa-i mai uşoară.
Te vreau în ceaşcă sau pahar –
Cafeaua mea cu scorţişoară.

2012