El stă culcat pe spate. Mort.
Și inima nu-i bate. Stop.
Nu are cum să lupte. Frînt.
Iar visele-i sunt rupte. Mormînt.
El geme de durere. Țip.
Slăbește de putere. Obosit.
Fatalitate acceptată. Tăcit.
Realitate evitată. Implicit.
El a aflat că starea-i gravă. Păcat.
Și e posibil ca să moară. Disperat.
Dar crede că mai are șansă. Lumină.
Căci soarta-i nu e nemiloasă. Minune.
Și-a aranjat bereta azurie. Mândrie.
A strâns la piept băiatul și soția. Bucurie.
Plecase pe-un tărâm îndepărtat. Carieră.
C-un jurământ al păcii neînfricat. Efemeră.
El poartă cu mândrie epoleți. Bărbat.
Stimat de toți: de fete și băieți. Educat.
Are un fiu. E tată exemplar. Visător.
Soția-n pântece mai poartă înc-un dar. Viitor.
Zâmbește sincer pretutindeni optimist. Pozitiv.
Iradiază bunătate – un artist. Adeziv.
Un camarad și un amic de admirat. Odisee.
Îmi pare bine că în viață te-am aflat. Alexei.
Arhive pe autori: Vitalie Bunduchi
Unui general
El a condus de la pluton
De tancuri, pîn’ la batalion.
Apoi brigadă, academie
De la treizeci inşi – la o mie.
La pregătirea cea de luptă
Se avânta ca pe redută.
Decenii a jertfit de viaţă
Pentru o Patrie măreaţă.
Şi iată-acum veni răsplată.
El mândru urcă înc-o treaptă
Pe al carierei piedestal –
Un veritabil GENERAL!
20.03.2020
De iarnă
Aștept de zi ca fulgi să cadă.
N-amurg ca ochiu-mi să te vadă,
Fofolocită în cârpale,
Încinsă de fierbinte zbor
În caldul, caldu-mi cuibușor.
Dar ghinion – e cald afară
Și glodu-n soare strălucește.
Departe-i gândul dumitale –
În al decembrie rafale…
Cine mai știe unde este?
A mea puicuță rătăcind,
Își vede de-ale sale treburi.
Vîj! prin ogradă, pe la iepuri…
Ba dă la pas, ba face cercuri,
De cloșcă puii dădăcind.
Iat’ am ajuns-n această vreme –
În toi de iarnă fără frig,
Fără omăt, doar cu oftig.
Iar timpul crud nu ne mai cruță.
Mă-nfoaie un dor de-a mea mândruță…
Decembrie 2019
Bilanț
Țară păgână
Transnistria
Venit-a o ciumă de rus pe la noi
Trăgând după sine stagnări şi noroi.
Pe malul cel stâng al bătrânului Nistru
Îşi trage o ţară şi el e ministru.
Atunci au sărit voluntarii la arme –
Să apere ţara şi ale lor mame.
Să îi amintească lui drac de moscal:
Bârlogul al lui e hăt- după Ural.
Dar iată pătrime de secol trecu
Şi porcul la noi un culcuş își făcu.
Se plimbă cu tancul, cuțitul-şi ascute,
Provoacă la sfadă cu tactici ştiute.
Rabdăul ne crapă. Speranța ne moare.
Oamenii pleacă. Moldova ne doare.
‘N calvar ca acesta ieșire mai e –
Hotarul pe Nistru. România. UE.
21.01.2018

Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.