Vezi, acolo-n umbra serii,
Se ascunde-n fum de frunze,
Cufundat în cânt de greieri
Cu un fluier lin pe buze.
E un tânăr, ce se plimbă
Timpul măsurând cu paşii,
Printre sârma care-nghimpă…
…Înflorind privea copacii.
Straie aranjate are –
Străluceşte ca un mire.
Negre cizme în picioare,
Aţintită îi privirea.
Toata lumea-i ştie rostul –
Este-al ţării mândru fiu.
El acum păzeşte postul
N-haine kaki şi chipiu.
Într-o poză – ca-n oglindă,
Îşi admiră drăgălaşa.
Colţul buzelor se-ntinde,
Amintindu-şi de ai casei.
Căci aşa-i regulamentul –
El păzeşte-al nostru somn
Şi nu-şi lasă armamentul
Până camarazii dorm.
Bucură-te pentru dânsul
Şi-n tot felu-ncurajează-l.
Încetează mamă plânsul,
Alungând din ochi necazul.
Căci aşa e la armată
După sfântul jurământ.
Pentru-a vitejiei faptă.
Pentru pace pe pământ.
Tu, slujeşte, brav soldat!
Fă-ţi cu cinste datoria.
Al lui tata bunul sfat
Uşura-ţi-va cătănia.
februarie 2011

Am citit cu interes poezia. Îmi place construcția și, mai ales, subiectul. Și când mă gândesc că am descoperit-o la 13 ani distanță de la publicarea ei… mi-e un pic rușine.
Mulțumesc, Vitalie!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc pentru apreciere!
ApreciazăApreciază