The Linden Tree

I begged the linden blossom fair
To tell its secret true:
“From where comes all this love you bear,
And give the whole world too?”

The gentle linden spoke to me
Of springs from long ago,
When endlessly, beneath its tree,
Two hearts began to glow.

Of children in its cooling shade
Who played at blind man’s game,
Of flocks of snowy sheep that strayed,
As shepherd dogs there came.

Of suns obscured by smoke and flame,
Of houses burned alive,
When war along the country came,
Through fields where men would strive.

Of one poor soldier who drew near,
Bound for his native land,
But tired forever, lost to tear
And longing’s heavy hand.

Of doina songs that climbed the skies
From panpipes filled with pain,
Of cloth that fluttered, bright to eyes,
Its spectral hues again.

From life the linden took its part,
The finest things it knew;
It multiplied love in its heart,
And shared it all with you.

Independența

Sub cerul plin de stele, pe-al țării sfânt pământ,
Un freamăt viu de viață se aude în vânt.
O pânza mândru flutură cu cele trei culori,
Și ne-aduce-n suflet o mie de fiori.

O lacrimă de dor se-nșiră pe obraz,
Căci drumul libertății a fost plin de necaz.
Dar și-a găsit tăria o soră și un frate,
Să țină piept dușmanului cu mare demnitate.

Uniți, suntem o forță ce e greu de oprit.
Că să prospere țara ce o am moștenit.
Un militar veghează sub pânză an de an
Pacea, ce ne duce pe-un drum european.

2025

Postul Nr.3

Iarnă. Noapte. Ninge-ntruna.
Pe la gard se-adun’ troiene.
Cade cerul, vântul tună,
Legănând copacii-gemeni.

Felinare gem lumină,
Fluierând cântări se ceartă.
Nu e om şi nici jivină
Nici aproape, nici departe.

Văd o pată-ntunecată
Ce se mişcă ‘ncolo-încoace.
O nălucă deformată
Adăpost cătând şi pace.

Iat’ a adormit furtuna,
Au fugit şi norii galbeni…
Faţa-şi spală treaza lună
‘N-al troienelor mormane.

Iarăşi pata se zăreşte
Şi pluteşte ca pe sticlă.
Negrul care te orbeşte –
Nici nu stă şi nici nu pică.

Ea apare la lumină,
De-ntuneric nu-i e frică.
Soră mare-i luna plină –
Umbra este cea mai mică.

E de om o siluetă,
Înfofolită în cojoace.
Ici-colea face naveta
De nevoie, ori că-i place…?

Îndrăzneţ bate cărarea
Şi omătul i se-ndură,
Poartă armă în spinare
Şi-o cuprinde, parc-o fură.

Este tot acel băiat
Ce cu greieri a cântat.
Ce de lespezi de granit –
Santinelă-i poreclit.

2011

Postul Nr. 2

Vezi, acolo-n umbra serii,
Se ascunde-n fum de frunze,
Cufundat în cânt de greieri
Cu un fluier lin pe buze.

E un tânăr, ce se plimbă
Timpul măsurând cu paşii,
Printre sârma care-nghimpă…
…Înflorind privea copacii.

Straie aranjate are –
Străluceşte ca un mire.
Negre cizme în picioare,
Aţintită îi privirea.

Toata lumea-i ştie rostul –
Este-al ţării mândru fiu.
El acum păzeşte postul
N-haine kaki şi chipiu.

Într-o poză – ca-n oglindă,
Îşi admiră drăgălaşa.
Colţul buzelor se-ntinde,
Amintindu-şi de ai casei.

Căci aşa-i regulamentul –
El păzeşte-al nostru somn
Şi nu-şi lasă armamentul
Până camarazii dorm.

Bucură-te pentru dânsul
Şi-n tot felu-ncurajează-l.
Încetează mamă plânsul,
Alungând din ochi necazul.

Căci aşa e la armată
După sfântul jurământ.
Pentru-a vitejiei faptă.
Pentru pace pe pământ.

Tu, slujeşte, brav soldat!
Fă-ţi cu cinste datoria.
Al lui tata bunul sfat
Uşura-ţi-va cătănia.

februarie 2011

25 ani din calendar

Iată pătrime de secol trecu,
Firul de păr argintiu se făcu.
Umerii grei, prieptul plin de mândrie,
Ce mai îngână vechea melodie:
”Onoare, Patrie și Datorie…”

Patrie! Onoare! Tricolor!

Pumnul de fier al acestui popor,
Privirea din ochi, ca și cerul – senină.
Deviza ne este și ne va rămâne –
Patrie! Onoare! Tricolor!

Noi vom respinge orice agresor.
Virtute-i curajul, libertatea deplină.
Păzind al meleagului pacea sublimă
Pro Patrie! Cu Onoare! Sub Tricolor!

Armata țării – un ferm protector
Față de gloata barbară, străină.
Independența ca să o mențină
Pro Patrie! Cu Onoare! Sub Tricolor!

03.09.2022