Ion s-a plâns că timp de 30 de ani, Primăria nu l-a ajutat deloc:
– Niște piatră, cărămidă sau ciment! se vaietă Ion. Așadar s-a descurcat cum a putut. Gospodăria i-a rămas de la părinți. Casă bătrânească, cu un gard, că uneori vacile satului se pomeneau în grădina ”gospodarului”. Câinele era ca și casa. Bătrân, sărmanul. Un maidanez, jalnic la aparență, flocos, fără dinți. Acesta mai tot timpul dormea în cușca sa. Mai lătra uneori, dar discret. De parcă povestea cuiva despre tinerețea lui. Abia de se auzea. Vecinii, ca prin minune, apăreau pe prispa lui Ion, fără ca acesta să audă ”anunțul” așteptat de la un câine că se apropie cineva de ogradă. Din animale cornute, Ion avea o capră. Care, de bine, de rău îi era spor la gospodărie. Luna trecută s-a auzit că în satul vecin haitele de lupi au spintecat câteva oi. Din această cauză, sau nu, de la raion a venit vestea că se va oferi un ajutor pentru săteni în materiale de construcții. Sătenii bucuroși au început voios a sfătui ce și cât le trebuie. Iar Ion, a luat apă în gură. Mihai, vecinul de peste drum, se lăuda:
– Mi-am luat și pușcă cu două țeji. Pah! Pah! și lupii nu-s.
Vasile, din vale, îi tot spunea:
– Măi Ioane, scrie la Primărie o cerere, să îți faci un gard acătării, și i-ați un câine de treabă! Vezi că vin lupii.
Iar Ion, după ceva timp, veni și cu un răspuns:
– Eu nu m-am hotărât încă. Las, că știu eu și-mi trebuie. Am vorghit cu Maria mea, despre asta, cum ne vom descurca cu grozăjenia asta. Dar nu știu când, vom vede și-om fași. Gradu – șini să-l clădească. Maria e femeie, da mi mini mă doare spatili. Cât despre câine – nu ne trebu nouă altu, să mai zădăre luchii șeia. Poate or trece luchii pe-alături, cap am doar o capră… Să se teamă șei cu turmele… Și ne trebu nouă pușcă? A mai traji sângură și oi pațî șeva…
P.S. Coincidența cu evenimentele și personajele reale este o pură întâmplare.
Nu e greu. Dar… necesită un efort. E o stare a minții, care impune acțiuni concrete. Patriotismul se manifestă în diverse feluri. Unul din ele ar fi visul de a-ți vedea țara prosperă. Acest deziderat este un efort conjugat al tuturor cetățenilor, ce se clădește zi de zi, pe parcursul întregii vieți. Nu mă voi referi aici la politică. Nu este cazul. E mult mai simplu. E despre atitudinea și poziția civică. Felul în care noi gândim și ce facem de dimineață și până seara. Ce alegeri facem. Unde cheltuim banii și timpul.
E despre ce produse cumpărăm și unde ne petrecem vacanțele. Totul este o balanță fragilă, care, deseori este determinată de prioritățile noastre, gusturile, interesele și, nu în ultimul rând, buzunarul. Nu militez pentru așa numita ”importozameșcenie”, adică înlocuirea totală a produselor importate cu cele autohtone. Însă, cred cu ferimitate, că mărfurile și serviciile produse local sunt demne de a fi apreciate și pot concura cu cele străine. Mai mult ca atât, procurând produsele ”Made in Moldova” contribuim la dezvoltarea afacerilor locale, păstrarea și creșterea locurilor de muncă, și, ca urmare, dezvoltăm țara. Cumpărând produse autohtone facem o investiție. O investiție importantă în viitorul țării noastre. E ajutorul pasiv, dar real, pe care îl oferim cetățenilor și întregii economii. Drept urmare, cetățenii noștri nu vor mai pleca masiv în căutarea unei vieți ”mai bune”.
Da, știu. Deseori nu ne convine calitatea, alteori prețul. În schimb, majoritatea produselor autohtone încă mai sunt făcute din materie primă ecologică. Corporațiile internaționale înăbușă piața locală cu produse ieftine. Aceste companii sunt în stare să investească bani enormi în ambalaje atrăgătoare și publicitate de tot felul. Pînă la urmă, calitatea produselor nu neapărat este net superioară celor autohtone.
În primul rând – produse alimentare. E bizar, cred eu, să cumperi, de-exemplu, laptele produs în străinătate. Cu ce au greșit văcuțele noastre ca să nu le bem laptele și să mâncăm brânzeturile… Dulciurile sunt mai dulci, făcute la noi, acasă. Același lucru îl pot spune și despre fructe, legume. Mere, roșii, sucuri… Paradoxul e că suntem o țară agrară, care consumă produse agricole importate. Ne înjosim pe noi înșine. Scuipăm în munca țăranilor și fermierilor noștri. Până la urmă nu ne stimăm ca națiune…
Într-al doilea rând – băuturile alcoolice. Suntem un popor cu tradiții renumite în vinificație. Dar, unde te pui cu moda și fițele…. Preferăm să consumăm tărie, produsă hăt, peste oceanul Atlantic. Nu vreau să dau nume brandurilor străine. Avem pe piața locală în abundență divinuri, brandy, rachiu, ne mai vorbind de vinuri calitative produse aici, în Moldova. Iar noi, preferăm băuturi în pahare extravagante cu o olivă (măslină verde) înnecată, sau lingem sare după tăria adusă de peste mări și țări. La fel e și cu berea. Vă îndemn să experimentați. Sunt sigur că veți descoperi un soi de bere din Cahul, Cimișlia, Comrat sau alt oraș ce vă va fi pe plac.
Hainele, încălțămintea și accesoriile din piele nu sunt o excepție. Nu ezitați să vizitați atelierele și magazinele specializate autohtone. Veți rămâne plăcut surprinși.
ATENȚIE!!! Codurile de bară a produselor fabricate în Republica Moldova încep cu prefixul 484.
Made in Moldova
Dați căutare pe internet pentru a găsi ceva pe placul vostru.
Vinării, pensiuni, locuri pitorești, muzee, monumente de architectură, toate așteaptă să le descoperiți. Pun mâna pe inimă și recunosc că nu am vizitat toate locurile de interes turistic din țara mea. Dar, îmi iau angajamentul. Măcar o dată în 2 ani, dar o voi face. Vă îndemn și pe voi.
Concluzie: Mâncăm sănătos. Ne îmbrăcăm ecologic. Vizităm țara. Cumpărăm autohton, ”Made in Moldova” – Fabricat în Moldova! 🙂
Închei această postare cu un citat a lui Khalil Gibran (conform unor surse) sau J.F. Kennedy „Nu întreba ce poate face ţara pentru tine, ci întreabă ce poţi face tu pentru ea”.
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.