Postul Nr. 2

Vezi, acolo-n umbra serii,
Se ascunde-n fum de frunze,
Cufundat în cânt de greieri
Cu un fluier lin pe buze.

E un tânăr, ce se plimbă
Timpul măsurând cu paşii,
Printre sârma care-nghimpă…
…Înflorind privea copacii.

Straie aranjate are –
Străluceşte ca un mire.
Negre cizme în picioare,
Aţintită îi privirea.

Toata lumea-i ştie rostul –
Este-al ţării mândru fiu.
El acum păzeşte postul
N-haine kaki şi chipiu.

Într-o poză – ca-n oglindă,
Îşi admiră drăgălaşa.
Colţul buzelor se-ntinde,
Amintindu-şi de ai casei.

Căci aşa-i regulamentul –
El păzeşte-al nostru somn
Şi nu-şi lasă armamentul
Până camarazii dorm.

Bucură-te pentru dânsul
Şi-n tot felu-ncurajează-l.
Încetează mamă plânsul,
Alungând din ochi necazul.

Căci aşa e la armată
După sfântul jurământ.
Pentru-a vitejiei faptă.
Pentru pace pe pământ.

Tu, slujeşte, brav soldat!
Fă-ţi cu cinste datoria.
Al lui tata bunul sfat
Uşura-ţi-va cătănia.

februarie 2011

2 gânduri despre “Postul Nr. 2

Lasă un comentariu