Dor

Mi-i dor de pasionata-ți îmbrățișare.
De ochii, ce în linul lor mă odihnesc.
De abia-nflorita ta întruchipare,
De care amintindu-mi – înnebunesc.

Aș vrea nebun să fiu chiar toată viața.
Cu tine împărțind dureri şi bucurii.
Să fiu al tău şi la amurg şi dimineața.
Şi doar iubita mea mereu să fii.

2002

Ce va fi?

Ce-o să fie oare, când sleiți de forțe,
Vom cădea pe perne – arse două torțe?
Vom dormi-mpreună dup-acea furtună,
‘Nfipți unul în altul, primind băi de lună?

Vei zâmbi ca pruncul după-o ciocolată,
Ori vei face nazuri că mai vrei odată?
O s-asculți cuminte inima-mi în piept?
Îmi vei spune basme pe care să le cred?

Vei trece cu mâna de la frunte-n vale,
Rătăcind prin riduri ce-ți apar în cale?
Pune vei tu capul, ciufulit de crețe
Peste al meu piept, cu mare tandrețe?

Ori vei râde tainic într-un colț de gură:
– Dintre noi nu este nici o legătură.
Ce a fost rămâne doar o întâmplare.
Tu ai o potecă, eu – altă cărare.

Spune-vei că totul fost-a o greșeală.
Că va trece dorul precum o răceală.
Și vei trage haina peste tine-n grabă.
Se vor pierde pașii-n ceața din ogradă.

19.10.2021

People photo created by gpointstudio – www.freepik.com

Nălucă

De eşti nălucă – pleacă!
Nu mă mai dojeni!
Speranţei gând îmi seacă
În fiecare zi.

Apari, de bună seamă,
Atunci când nu te-aştept.
Apeşi pe-aceeaşi rană –
Nu pare-a fi deştept.

Tu m-amăgeşti cu-o şoaptă,
M-atingi unde mi-e bine.
Iubirea mea e coaptă –
Înfruptă-te din mine!

Mă zădări rău acuma
Şi iarăşi mă alinţi.
Apari-dispari întruna!
Văleu! Mă scoţi din minţi!

Îţi simt privirea-n spate
Ce m-a împătimit.
Sărutul tău mă bate
Durerea m-a-nrobit.

Te caut ş-astă noapte
În umbrele pustii.
Strig numele-ţi în şoaptă
Şi te implor să vii.

Infima ta prezenţă
M-a alungat în rai.
Nu fi indiferentă,
Năluca mea – mai stai!

20.11.2015