În tihna clipei de dor lin,
Străin de graba cea lumească,
Din frântu-mi zbor din nou revin,
La liniștea ce vrea să nască.

Sclipesc speranțe depărtate
Prin golul sumbru și amar,
Dorințe neîncununate,
Doar tu în gânduri îmi ești iar.

Și chipul tău e-asemeni zării,
Lumină frântă-n nori de scrum;
Poate ești rodul așteptării,
Dar în visare-mi ești oricum.

N-a fost să-mi ieși nicicând în cale,
Nici nu te-am cunoscut vreodată,
Dar ești pe-aceste lumi astrale
Și-i dat să fii de mine aflată.

Ne întâlnim fără de știre,
Iubind viața ne iubim,
Și în delir de pură fire,
Căldura buzelor ne-o știm.

Și zi de zi îmi știu visarea –
Când zorii iar se vor ivi.
A minții-mi ești întruchiparea –
Orice n-ar fi te voi găsi.

În tihna clipei de dor lin,
Străin de-a lumii reci turnură.
De singuraticul vis plin,
Doar steaua mea îmi dă căldură.

1998