Dulcea mea mămică

O, dulcea mea mămică,
De-acum eşti şi bunică,
Şi bucle-ntunecate
Cum au fost, nu mai sunt.

Dar eu, deja sunt mare,
Crescut cu drag, sub soare,
Mai mult la pieptu-ţi moale,
Cu jale, nu mai plâng.

Aşa e viaţa – scurtă,
Şi uneori e cruntă.
Ieri am adus măicuţei
Mai multe bucurii.

Azi nu mai sunt aproape,
S-ascult din dulce-i şoapte,
Să mă cuprindă tandru –
Iubitul său copil.

O, nu mai plânge, mamă,
Că-mi faci în piept o rană.
Iubirea nu dispare
Din gândul meu umil.

La mulţi ani, măicuţă,
S-ajungi străbunicuţă,
S-oferi iubirea-ţi scumpă
Pentru mai mulţi copii!

octombrie 2011

Epitaf

(În memoriam Maria VOMIȘESCO)

Marea inimă de mamă,
‘Coperită în năframă,
A plecat de pe pământ –
Sus, la cer, la Domnul sfânt…

O, iubită, dulce mamă,
Glasul tău și-acum ne cheamă.
Te purtăm mereu în gând,
Căci ne-ai fost precum un sfânt.

Ne-ai fost mamă blândă, bună.
Va ramâne-ntotdeauna
‘N gândul nostru al tău nume,
Pân’ umblăm pe-acestă lume.

Zboară suflete în rai,
Căci asemănare n-ai.
Îți vom duce dorul toți –
Fiice, soț, gineri, nepoți…

14.11.2021