LOVE.NET – Un dans în întuneric.

Din start vreau să spun că nu voi fi obiectiv. Nu pot. Totuși este soția mea. „Leoaica”, cum o mai numesc nu numai eu, a scris un roman. UN ROMAN, CARL!!! Fără să știe cineva!
E deprimant pe de o parte, deoarece eu eram „poetul” familiei, cel cu pana în mână. Pe de alta, însă este o surpriză grozavă.
Acest fapt, laolată cu subiectul romanului, m-a făcut să îmi redescopăr consoarta. Femeia cu care am întemeiat familia acum 17 ani, s-a dovedit a fi un mister pentru mine. E deopotrivă uimitor și înspăimântător. 🙂 Citind romanul, încercam să fac paralele cu viața conjugală, ceea ce îmi bulversa imaginația și liniștea. Monotonia vieții cu care m-am obișnuit a dispărut. E un nou suflu în toate domeniile relației noastre. Până la urmă, sunt fericit. Pentru că am un partener de viață talentat, cu care vreau să fiu în fiecare zi. Pentru că fiecare zi nu va mai fi ca alta.

Așadar, romanul se numește LOVE.NET Un dans în întuneric de Olesea Bunduchi
Desigur nu deschid parantezele, și nu îi voi face o recenzie. E devreme. Totuși pot să spun că nu e ”muci și suspine”. E o istorie bazată pe fapte reale. Cu personaje ce se plimbă printre noi. Mai jos o scurtă descriere.

Ecranele… Astăzi sunt pretutindeni. Pentru unii ecranul calculatorului sau telefonului este o distracție, pentru alții – o necesitate. Iar pentru eroii noștri … fericirea? Alex – un ostatic al jurământului lui Hipocrate, ce salvează vieți în zonele fierbinți de pe glob. Elena – prizoniera stâncilor urbane, plictisită de oficiu și căsnicia monotonă.

Soarta le aranjează o întâlnire pe rețelele de socializare. Acolo relația lor devine mai mult decât o prietenie. Ambii doresc o întâlnire în viața reală. Amândoi au fantezii pentru prima lor întâlnire și își fac planuri de viitor.

Le va reuși oare ca emoțiile să treacă dincolo de ecran și să se materializeze din lumea virtuală în viața reală?

Petrecuse o noapte plină de amor, dimineața îi găsise îmbrățișați. El se ridicase din pat, își îmbrăcase cămașa de un alb imaculat pe corpul gol. Ea se întinse peste perna care dormise el, așternutul îi păstra parfumul.

El privi pe geam și remarcă, că este posomorât afară. Dar nici cel mai întunecat cer și vîntul tomnatic nu puteau ține ascuns soarele din inima lui.

Cartea o puteți procura în România AICI
în Republica Moldova AICI

V-am pupat!

A doua jumătate

Astăzi este despre consoarta mea – Olesea. E o femeie deosebită. Cu mult timp în urmă m-a fermecat cu modestia sa. Ea este cea cu care am hotărât să împart bucuriile și greutățile. Anume ea, știind ce o așteaptă în calitate de soție a unui ofițer tânăr, nu a încetat să mă încurajeze, să îmi dăruiască dragostea sa și să facă căminul nostru un loc plin de armonie. Într-adevăr, îmi este un prieten și o inspirație continuă. Totodată, emană tandrețe și pasiune. Jumătatea mea ce mă completează. Chiar și după ani de căsnicie, nu încetează să mă surprindă cu talentele sale. O persoană cumpătată și calmă. O ființă misterioasă. Olesea e o leoaică nu doar dupa zodie. E o luptătoare. Este o mamă grijulie. Mi-a daruit doi copii minunați, pentru care ma închin în fața ei. Toată greutatea la educarea și grija față de copii este pe umerii ei, mai cu seamă, când sunt plecat în misiuni. Anume acestea sunt calitățile care au făcut să mă îndrăgostesc de ea și să păstrez acest sentiment peste decenii… Îi mulțumesc bunului Dumnezeu pentru că ne-a unit destinele. Te iubesc, draga mea Olesea. La mulți ani!

Andrei Dementie Bunduchi

Îți mulțumesc, iubite tată!
Un grand mersi. Al tău băiat.
Primește-n dar, ca o răsplată
Acest catren, cu mare drag.

Ești suflet dur, deopotrivă
Cu-n fredonat de melodie.
Ai îmbinat putere, milă.
Într-o frumoasă armonie.

Salvă de tun îți este glasul,
Iar mâna fermă – mângâierea.
În care și-a găsit popasul
Blândețea, muzica, puterea.

Tu ești un stâlp al dinastiei.
Un mândru fiu de la Buțeni.
Ne-ai oferit o moștenire
Ce va trăi și peste vremi.

Din vorba ta cea înțeleaptă:
„Armată, cinste, datorie.”
Eu am clădit un drum, o soartă.
Și totul mulțumită ție.

Îți mulțumesc, iubite tată!
Un grand mersi. Al tău băiat.
Nutresc cea clipă așteptată,
Când vom mai sta, în doi, la sfat.

20.06.2022

Armata e… un câine!

La 26 de ani depărtare de la proclamarea independenței Republicii Moldova, o bună parte a cetățenilor acestei țări, în continuare susțin că statul nu are nevoie de Armată. Mai mult ca atât, aceste idei le-au preluat și unii politicieni. Prin acest eseu, am încercat, într-un mod artistic, ironic și cu o simbolistică pronunțată, să îi contrazic, aducând argumente în favoarea Armatei, comparând-o cu un câine de la o gospodărie țărănească. Nu sunt un cunoscător al câinilor, așa că sfaturile de mai jos sunt o presupunere.

Să începem. Orice gospodar, după finisarea construcției (independența țării) își aduce nevasta și copiii (poporul) în casă nouă. Stăpânul gospodăriei (Parlament, Președinte și Guvern) este responsabil de fericirea familiei, deoarece el conduce gospodăria, dobândește hrană pentru familia sa (încheie acorduri de colaborare și dezvoltă economia), el strigă „prindeți hoțul” (declară starea de război). După construcția gardului (frontieră de stat), își aduce un câine (Armata). Îl poate procura, însă cu puține finanțe la început de cale, deseori îl aduce de undeva (formarea armatei). Ce fel de rasă? Vom examina mai jos. Pentru ce îl aduce? Să păzească gospodăria, adică țara. De cine să o păzească? De cei din afara gospodăriei: vecini, oameni străini, alți câini. Ar putea stăpânul să o facă singur? Da. Însă noaptea el doarme, ziua muncește pe deal, mai merge în ospeție, etc. Ar putea să impună soția și copiii să apere ograda? Da. Însă nevasta are treburi casnice: spălat, gătit, călcat; copiii – care la grădiniță, care la școală… În caz de pericol mare stăpânul își va înarma familia (mobilizare generală), însă pe timp de pace câinele e paznicul de nădejde.

Să vedem ce fel de câine a adus stăpânul, adică ce rasă are. Deseori e o corcitură (armată slab pregătită și dotată). Ar dori stăpânul un Pit bull (tancuri și aviație de vânătoare) sau un Staffordshire Terrier (submarine și portavioane), ca să rupă străinii și câinii lor în bucăți, însă aceștia costă, mănâncă mult și bunișor, dar și sunt periculos de agresivi – pot să rupă lesa și să atace oamenii prin sat. Un Ciobănesc German s-ar potrivi, însă nici acesta nu este ieftin și necesită dietă mai specială, vaccinare, dar și multe antrenamente în școlile pentru câini. Cu siguranță nu va aduce un Chihuahua ori Pudel, cu toate că nevestei și copiilor le-ar plăcea, însă membrii familiei trebuie să cunoască faptul (comunicare strategică) că câinele trebuie să arate feroce, să latre tare, să aibă colți ascuțiți și să fie puternic (armată bine instruită, mobilă, dotată cu armament modern și asigurată social). Mai mult ca atât, îl vor râde vecinii la vederea unui Pudel. Deci rasa…o corcitură. Chiar și în cazul în care nu ați dat bani pentru achiziționarea unui câine de rasă, acesta necesită investiții imediate. Investițiile vor depinde de pericolele posibile sau existente. În primul rând locul de dispunere a gospodăriei (situația geo-politică): în mijlocul satului ori pe vârful dealului. În cazul în care se află în mijlocul satului, trebuie să faceți cunoștință cu vecinii, dacă e posibil să deveniți prieteni. Să cunoașteți intențiile lor și relațiile lor în mahala și ce fel de câini le păzesc casa. Dar, să nu vă limitați la vecinii imediați, căci în mahala pot exista tot felul de bețivi, tâlhari, nemernici, care vor dori să șterpelească ceva de prin ograda dumneavoastră ori să profite de nevasta voastră tânără și frumoasă, cât vă aflați pe deal. În cazul în care gospodăria se află pe vârful dealului (statut de neutralitate), nu veți putea conta pe vecini și pe câinii lor (lipsă de alianță). Mai mult ca atât, veți fi supuși riscurilor atacului animalelor sălbatice: lupi, vulpi, etc.(teroriști, mișcări separatiste). În asemenea caz se recomandă să aveți mai mulți câini (subunitățile armatei se repartizează pe zone de responsabilitate): unul la poartă (forțe terestre), unul la coștereață (forțe aeriene, inclusiv apărare antiaeriană), hambar (logistică), beci (forțe strategice) și unul slobod prin ogradă (forțe speciale).

Este binevenit când câinele deseori e dezlegat și să se plimbă prin ogradă. În primul rând, soția și copiii vor dezvolta o relație apropiată cu patrupedul, nu se vor teme de el și îl vor socoti ca membru al familiei (imaginea pozitivă în societate). Într-al doilea rând, câinele nu va proteja numai stăpânul, dar și restul familiei (controlul democratic asupra forțelor armate). Copiii străini trebuie să vadă câinele dezlegat și să nu încerce să sară gardul după căpșune (descurajarea agresiunii armate). Cușcă (asigurarea cu spațiul locativ la locul de serviciu). Da, câinele are nevoie de cușcă. Timp cât vă slujește, trebuie să fie apărat de vânt și ploaie. Dieta. Oasele și rămășițele de pe masa gospodarului (aprox. 0,4% din PIB) nu îl vor lăsa să moară de foame, dar, totodată, performanțe mari să nu așteptați. La sosirea vecinului în ograda voastră, acesta va fugi la el să cerșească mâncare, ori se va ascunde în cușcă cu coada între vine (subfinanțarea din partea statului). Ca să vă servească bine – dați-i de mâncare. Dieta canină trebuie diversificată (30% – salariu, 30% – instruire, 30% – achiziții de armament modern). Un câine flămând va slăbi repede și va arăta urât. Au fost înregistrate multiple cazuri, când câinii înfometați plecau de la stăpâni. Antrenați-vă câinele. Învățați-l să vă execute comenzile. Să latre când e primejdie (înștiințare timpurie) și să atace la comandă când sunteți lângă el și atunci când nu sunteți alături. În lipsa dumneavoastră câinele trebuie să știe ce să facă (în caz de agresiune militară). După ce l-ați învățat comenzi de bază (instruire internă), duceți-l la cursuri pentru câini (instruire/aplicații în afara țării). Acolo, repede vă veți da seama că câinele vostru mai are mult de învățat. Frecventând cursurile respective,  câinele nu va mai fi intimidat de alți oameni și alți câni. Va ști cum să se comporte în afara ogrăzii. Participați la competiții pentru câini. Așa veți dezvolta relațiile cu alți gospodari și profesioniști în domeniul creșterii și dezvoltării câinilor. Mergeți cu câinele la vânătoare (misiuni internaționale). Numai în sălbăticie (teatrele de operații), câinele își va dezvolta pe deplin instinctele, mirosul și viteza de atac. Totodată, va învăța să vâneze în haită cu alți câini – o metodă mai eficientă decât de unul singur (interoperabilitate).  Duceți-l la veterinar regulat (asigurarea medicală și reabilitarea). Colții, blana, mușchii, ghearele, trebuie să fie în stare de luptă. Mergeți cu el prin sat (aplicații regionale și multinaționale). Vecinii și mahalagii trebuie să știe că aveți câine. Unul puternic, sănătos și fidel. Potențialii nemernici trebuie descurajați din timp. Nu loviți câinele. Vă va mușca, ori va fugi de acasă. Lăsați-l să latre când în ogradă vine un străin. Câinele trebuie încurajat să latre. Aceasta este meseria lui. Vorbiți-i și mângâiați-vă câinele. Ca urmare, animalul dezvoltă o legătură mai strânsă cu stăpânul său. Dacă câinele a prins un intrus, fie în ogradă, fie la vânătoare – premiați-l cu ceva gustos. Câinele trebuie să știe că pentru succese va fi răsplătit. Nu puneți câinele să vă prindă șobolani (implicarea în alte domenii decât cele Constituționale). Șobolanii (criminalitatea internă) e treaba motanului (trupele interne). Nu hrăniți motanul mai bine decât câinele (remunerarea în cadrul structurilor de forță). Cel din urmă va deveni gelos, va refuza să mai latre și poate disprețui motanul. S-au atestat cazuri când câinii au început să prindă șobolani pentru a fi hrăniți și tratați ca motanii (militarii își schimbă profesia pentru un salariu mai bun). În cazuri excepționale, când motanii nu fac față multitudinii de șobolani, iar soția și copiii în panică au fugit la vecini și situația e de natură că riscați să pierdeți gospodăria (război hibrid) – folosiți câinele. După restabilirea ordinii – legați câinele la loc. Procurați-i câinelui lesă frumoasă și trainică (uniformă militară). Câinele este imaginea voastră, prieten devotat și ajutor de nădejde la gospodărie.