O, dulcea mea mămică,
De-acum eşti şi bunică,
Şi bucle-ntunecate
Cum au fost, nu mai sunt.
Dar eu, deja sunt mare,
Crescut cu drag, sub soare,
Mai mult la pieptu-ţi moale,
Cu jale, nu mai plâng.
Aşa e viaţa – scurtă,
Şi uneori e cruntă.
Ieri am adus măicuţei
Mai multe bucurii.
Azi nu mai sunt aproape,
S-ascult din dulce-i şoapte,
Să mă cuprindă tandru –
Iubitul său copil.
O, nu mai plânge, mamă,
Că-mi faci în piept o rană.
Iubirea nu dispare
Din gândul meu umil.
La mulţi ani, măicuţă,
S-ajungi străbunicuţă,
S-oferi iubirea-ţi scumpă
Pentru mai mulţi copii!
octombrie 2011
Arhive pe etichete: copii
Oglinda
Nu sunt un bun creştin –
Mă rog când vreau ceva.
Neomenos sunt şi hain –
Mă chinuie invidia.
Nu sunt un bun fecior,
Părinţilor mândrie.
Nu sunt lor de-ajutor,
Din simplă lenevie.
Nici soţ nu sunt prea bun –
Îmi port de grijă mie,
Şi-a fost să mă cunun
C-un rob la gospodărie.
Nu sunt un tată bun,
Copiilor exemplu.
N-am timp ca să mă-nchin
În al părinţiei templu.
Nu am curaj să lupt
Pentru un bun destin.
Din viaţă nu mă-nfrupt
Cu-al înţelepciunii vin.
Nu sunt admirator
Al purului frumos.
Desfrâu atrăgător
E gându-mi nemilos.
De ce deschis îţi spun
Şi fără de ruşine?
Ca în oglinda-ţi tu
Să nu mă vezi pe mine.
februarie 2011