Rugă

Mai dă-mi, Doamne, doar o clipă
Pe o pană de aripă.
Doar un pic, cât un suspin –
Pe-al iubitei să-l alin.

Mai dă-mi, Doamne, un minut…
Nu pe gratis. Cu-mprumut.
Să-l preschimb într-un sărut,
Căci prea tare m-a durut…

Mai dă-mi, Doamne, doar o zi –
Mamei fiu să-i mai pot fi.
Să-i cuprind pe frate, tată.
Apoi clopotele-mi bată.

Pe cât inima îmi bate
La doi fii să mai fiu tată.
Să-i mai strâng duios la piept,
Înainte ca să plec.

Încă, Doamne, îți voi cere
Timp pentru o blondă bere.
Să se-audă printre brazi
Cânt și râs de camarazi.

Nu vreau vraja să dispară,
Mai dă-mi timp pentru-o țigară.
Să plutesc în fumul ei…
Ș-apoi ia-mă, dacă vrei.

Am să merg spre nori, la Tine.
În durere nu mă ține!
Și cu fiul Tău, Iisus –
Voi veghea pe toți de sus.

În memoriam Alexei Iacoveţ
10 mai 2021

Alexei

El stă culcat pe spate. Mort.
Și inima nu-i bate. Stop.
Nu are cum să lupte. Frînt.
Iar visele-i sunt rupte. Mormînt.

El geme de durere. Țip.
Slăbește de putere. Obosit.
Fatalitate acceptată. Tăcit.
Realitate evitată. Implicit.

El a aflat că starea-i gravă. Păcat.
Și e posibil ca să moară. Disperat.
Dar crede că mai are șansă. Lumină.
Căci soarta-i nu e nemiloasă. Minune.

Și-a aranjat bereta azurie. Mândrie.
A strâns la piept băiatul și soția. Bucurie.
Plecase pe-un tărâm îndepărtat. Carieră.
C-un jurământ al păcii neînfricat. Efemeră.

El poartă cu mândrie epoleți. Bărbat.
Stimat de toți: de fete și băieți. Educat.
Are un fiu. E tată exemplar. Visător.
Soția-n pântece mai poartă înc-un dar. Viitor.

Zâmbește sincer pretutindeni optimist. Pozitiv.
Iradiază bunătate – un artist. Adeziv.
Un camarad și un amic de admirat. Odisee.
Îmi pare bine că în viață te-am aflat. Alexei.