În douăzeci și patru –
Adio „pazăș” patru.
De mâine un alt număr
Va fi în calendar.
Doar douăzeci și patru
De ore se oferă,
Să-și amintească omul
De viața-i efemeră.
Căci timpul după soare
Răsare și asfinte.
Iar mie îmi rămâne,
În gradul de părinte
Finala misiune –
Să mi văd și-n zi de mâine
Copiii mei zâmbind.
20.06.2024
I’ve not been blessed with muse’s grace,
She hasn’t come to my embrace.
She’s not my guide, no matter plea,
However much I wished to see.
She appeared but for a fleeting glance,
Creating whirls in her dance.
Her wing brushed my cheek so tender,
Pale blush on my face did render.
Fair and loving, she’s alluring,
The temptress of my dreaming.
Is she a fairy or a witch’s lair?
I’m unsure which, in truth, is there.
I can’t help but be selfish, I confess,
I want her presence, no more, no less.
Frustrated yet, I’m realistic,
The muse of light is the idealistic.
23.12.2015.
Vezi, acolo-n umbra serii,
Se ascunde-n fum de frunze,
Cufundat în cânt de greieri
Cu un fluier lin pe buze.
E un tânăr, ce se plimbă
Timpul măsurând cu paşii,
Printre sârma care-nghimpă…
…Înflorind privea copacii.
Straie aranjate are –
Străluceşte ca un mire.
Negre cizme în picioare,
Aţintită îi privirea.
Toata lumea-i ştie rostul –
Este-al ţării mândru fiu.
El acum păzeşte postul
N-haine kaki şi chipiu.
Într-o poză – ca-n oglindă,
Îşi admiră drăgălaşa.
Colţul buzelor se-ntinde,
Amintindu-şi de ai casei.
Căci aşa-i regulamentul –
El păzeşte-al nostru somn
Şi nu-şi lasă armamentul
Până camarazii dorm.
Bucură-te pentru dânsul
Şi-n tot felu-ncurajează-l.
Încetează mamă plânsul,
Alungând din ochi necazul.
Căci aşa e la armată
După sfântul jurământ.
Pentru-a vitejiei faptă.
Pentru pace pe pământ.
Tu, slujeşte, brav soldat!
Fă-ţi cu cinste datoria.
Al lui tata bunul sfat
Uşura-ţi-va cătănia.
februarie 2011
Eu iarăşi sting firavă candela minţii
Şi lacrima-ncet umezeşte obrazul.
În umbră, un pas fac în urmă toţi sfinţii,
Stafii împrejur. Mă cuprinde necazul.
Monştrii dau glas undeva-n întuneric,
Şi clinchetul apei se-aude-mprejur…
Mă simt singuratic, trădat şi nemernic,
Destinul meu este salvarea s-o fur.
Fac paşi înceţi cu picioarele goale,
Mâna mi-o-ntind în pustiu tremurând.
În piept se naşte un ţipăt de jale –
Focul molitvei s-aprinde în gând.
Gura încearcă să scoată un sunet…
Mugetul, şoapta mimează cuvinte.
Pulsul loveşte mai rău ca un tunet
Sângele rece în capul fierbinte.
Îngeri dansează cercuri în cer
Păzind un cuvânt care e Adevăr.
Mă-ndrept ş-arunc de pe umerii piatra,
Rămân doar cuvintele:
„Doamne mă iartă”
VitaVers 
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.