Teiul

Am tot rugat floarea de Tei
Secretul să mi-l spună:
De unde-atâta dragoste
De-o dă la toată lumea?

Iar Teiul blând mi-a povestit
Despre acele primăveri
Când fără saţ s-au drăgostit
Un el şi-o ea în calde seri.

De pruncii ce la umbra lui
De-a baba-oarba se jucau.
Cum turme mari de dalbe oi
Mânaţi de ciobănesc urcau.

De soarele acoperit de fum
Al caselor ce-au ars de vii
‘N războiul ce-şi făcuse drum
Prin oameni, lanuri şi câmpii.

Despre-un soldat ce-a poposit
Mergând spre satul său natal,
Care pe veci a obosit
Luat de dor al casei val.

De doina ce spre cer zbura
Din gura naiului cu jale.
De pânză cea ce flutura
Culorile sale spectrale.

Din viaţă Teiul a luat
Tot ce-i mai bun şi a iubit.
El dragostea-a multiplicat
Şi tuturor ne-a împărţit.

31.12.2015

Nucul

Hai, spune-mi tu, bătrâne nuc,
Ce-ai răsărit din cânt de cuc…
Hai, spune-mi tu, o, nuc bătrân
De ce tot doina mi-o îngân?

Hai, spune-mi tu, bătrâne nuc,
De ce poeţii-s arşi pe rug?
Hai spune-mi tu, o, nuc bătrân
De ce străinul e stăpân?

Hai, spune-mi tu, bătrâne nuc,
Ce stai în câmp ca un haiduc…
Hai spune-mi tu, o, nuc bătrân
De ce la mamă nu mă-nchin?

Hai, spune-mi tu, bătrâne nuc,
De ce toţi anii-n vânt se duc?
Hai, spune-mi tu, o nuc bătrân
De ce copiii nu-ţi mai vin?

Ascultă june, graiul meu…
Oftând cu frunzele-i din greu
Îi spuse nucul lăcrimând,
Din grele-i crengile scrâşnind.

Mai marii ce-au ieşit din voi
Vă fac necazuri şi nevoi.
Ei pradă ţara şi vă duc,
Ascultă de bătrânul nuc…

Vai, nuce, cum de poate fi
Să îţi baţi joc de-ai tăi copii?
Pe mama ta s-o prigoneşti?
Îmi pare rău să-ţi spun: greşeşti!

Prea bine ştii, din an în an
Cu fraţi din oastea lui Ştefan
Pe cei nebuni i-am izgonit
De rele ţara-m ocrotit.

Hai spune-mi, nuce, spune, zău
Tu nu te temi de fierăstrău?
Boierul pentru slova ta
În viaţă nu te va lăsa…

Iar nucul râse tare-n văi
De s-au speriat cioroii răi.
Şi-i spuse junelui aşa
Cum a mai spus şi altora:

De-o fi să fie – nu mă tem
De al toporului blestem.
Feciori ca tine au mai fost,
Cătând în lume-al vieţii rost…

Drept dar le-am dat câte o nucă –
La ei acasă să o ducă.
De-a fost feciorul pui de leu –
Va dăinui şi neamul meu.

De sunt pe-acest pământ viteji –
Vor răsări de nuci livezi!

23.11.2015

Artilerie şi rachete

Ei bubuie cu glas de comandant
De pare că sunt surzi de o ureche –
Vitejii ce pe umeri au purtat
Embleme de-artilerie si rachete.

Sunt zeii bătăliei ne-nfricaţi.
Ei lupta cu creioane şi carnete –
Vitejii ce pe umeri au purtat
Embleme de-artilerie şi rachete.

Peisajul luptei drastic l-au schimbat
Făr’ de vopsele, pânză şi palete –
Vitejii ce pe umeri au purtat
Embleme de-artilerie si rachete.

Ei scuipă foc şi pară ne-ncetat.
Răstoarnă munţi şi dealuri ca burete-
Vitejii ce pe umeri au purtat
Embleme de-artilerie si rachete.

Ei sunt elită-n trupe de uscat –
Vitejii militari, băieţi si fete.
Ce ani în şir pe umeri au purtat
Embleme de-artilerie si rachete.

2014

La război

Când mă-ntreceam cu vântul din câmpie
Şi coroniţe-n păr ţi le-mpleteam,
Nu am ştiut că ziua de urgie
Curând va bate în al ţării geam.

Eu m-am sculat cum a făcut şi tata,
La piept te-am strâns, şi „pe curând” ţi-am spus.
Să-nfângem răul ne-a chemat armata.
Luându-mi arma în apus m-am dus.

Nu plânge, dragă, eu am să revin
Când soarele din fum se va ivi.
Va şti duşmanul cine e stăpân
Când cizma mea durut îl va strivi.

Va trece timpul, tu să-mi scrii scrisoare.
O voi păstra ca dragostea dintâi.
Voi apăra cişmelele din vale
Ca să rămână la ai mei copii.

2012

Aripi ai ţării

Aripi ai ţării ne numesc −
Veghem de sus a noastră glie
Cu ochi de şoim, ce urmăresc,
De-asupra vetrei − pe vecie.

Drapelul nostru strămoşesc
Urcăm în aer pân’ la soare.
Plaiul Moldovei pitoresc
Păzim văzduhului hotare.

Să ştiţi că mârşavul duşman
Al nostru cer nu-l va umbri.
Aviatorii an de an
Cu cinste ţara vor păzi.

Albastrul ton din tricolor
Ne este-n slujbă talisman.
Căci am jurat pentru popor,
Onoare, Patrie şi Neam!

2014

Auto şi Blindate

Din vremuri vechi, de când se ştie lumea
Oşteanul stă cu arma pregătit.
Curajul lui e bătăliei culmea,
De-al lui picior pământu-i cucerit.

Căci pacea e răgazul dintre lupte –
Aşa a fost şi pururea va fi.
Ostaşii greul trebuie să-n frunte,
Prin ger şi foc victoria vor făuri.

Şoferii şi mecanici de blindate
Ai câmpului de luptă sunt plugari.
Hai trage de manete, dragă frate!
Ne-aşteaptă şi la anul zile mari.

Contăm pe tine brav soldat –
Ce pui motoare-n funcţiune.
Tu eşti maşinii dedicat,
Le dai suflare, raţiune.

Slăvită Patria să fie
Şi Forţele-i Armate!
Trăiască azi şi în vecie
Ostaşi din auto şi blindate!

2014